Betty Malz este o persoană care descrie o experienţă în apropierea morţii, aspect descris în cartea „Eu am văzut veșnicia” (1977). Femeia s-a aflat în stare de moarte clinică timp de 28 minute, în iulie 1959 în timpul unei operaţii. Avea pe atunci 21 de ani.
După moartea clinică a organismului, tânăra s-a pomenit pe o minunată culme înverzită, putând să umble liber. Deasupra ei era un cer senin; deşi nu era Soare, peste tot era lumină. Sub picioarele goale, iarba era de o culoare verde atât de aprinsă, cum pe pământ nu a văzut niciodată. Peste tot erau flori, lăstari, copaci viu colorați.
Deodată, în stânga ei Betty văzu o figură bărbătească în mantie. Betty s-a gândit că ar putea fi un înger. Mergeau împreună, fără a vorbi, dar ea înțelegea că acesta nu era un străin și că o cunoștea. Apoi, în fața ochilor s-a perindat întreaga ei viață. Şi-a văzut egoismul și i s-a făcut rușine, dar ea simțea în jurul ei grijă și iubire. Se simțea tânără, sănătoasă, frumoasă. Se afla acolo într-un tărâm unde a visat întotdeauna să fie.
Deodată, ea şi „îngerul” au ajuns la un palat minunat de argint. Se auzea muzică şi un fel de cor îngeresc. Pereții palatului erau făcuţi din pietre nestemate, iar porțile dintr-un strat de perle. A vrut să intre în palat, dar în clipa aceea și-a amintit de tatăl ei și s-a întors în corp. Tatăl ei, frânt de durere, a stat 28 de minute lângă patul ei și a fost frapat, când ea „a înviat” și a aruncat la o parte cearșaful care îi acoperea fața. Aceste trăiri au adus-o pe femeie mai aproape de Dumnezeu…