Conform unei lucrări ezoterice, răul care a condus în mod apocaliptic lumea până în ziua de astăzi, ni se trage de la atlanții din ramura Deotijuakano. După ce Atlantida s-a scufundat în mijlocul Oceanului Atlantic, au existat două ramuri de atlanţi: ramura Teotijuakano (atlanții buni) şi ramura Deotijuakano (atlanţii răi).
Ramura Teotijuakano (atlanții buni) sunt cei care au păstrat credința cea adevărată în Dumnezeu. Ei se vor stabili în America dezvoltând civilizația mayașă în Peru. Continuatorii acestora vor fi incașii, apoi toltecii și aztecii.
Cealaltă ramură, ramura Deotijuakano (atlanţii răi) au pătruns prin Africa, traversând apoi Iranul, Irakul, ajungând în Pakistan și India. În India, ei au impus acolo sistemul castelor și brahmanismul. În acest mod, ei vor începe să-și extindă programul de globalizare care va cuprinde în timp, întreaga planetă. Au distrus rând pe rând toate civilizațiile antice, provocând ură și dușmănie între neamuri, pentru ca acestea să se omoare între ele, impunând legea „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, iar ei să poată stăpâni peste viețile noastre.
Atlanții cei răi, au înființat din umbră Imperiul Roman pentru a conduce lumea, și-au însușit toată știința inițiatică ținând-o ascunsă doar pentru ei, apoi au căutat a distruge orice grupare spirituală inspirată de Dumnezeu pentru a nu mai avea niciun „rival” autentic. Aceşti „atlanţi răi” s-au inflitrat şi în Biserica Catolică.
Apoi, ca o ultimă răzbunare a atlanților răi contra credinței adevărate a atlanților buni stabiliți în Peru, ei au distrus fără milă vechea civilizație mayașă. Începând cu sec. al XV-lea și până către sec. al XVIII-lea, vor devasta totul acolo, prin așa zisele explorări geografice ale Spaniei, Portugaliei, Angliei și Franței. Nu a mai rămas niciun mayaș acolo, niciun incaș, nici un toltec și niciun aztec.
Au urmărit apoi să distrugă și să controleze pe urmașii celor care au fost pe vechile pământuri. Ei știau că sufletele se reîncarnează, mereu și mereu, pentru a-și îndeplini misiunea care le-a fost încredințată odată cu venirea lor aici, pe pământ, cât și menirea pentru care a fost creat fiecare om, și anume, aceea de a atinge starea de îndumnezeire. De aceea ei au inventat sisteme de a trăi, iar atunci când sistemul nu mai mergea, căci oamenii începeau să se trezească, inventau alte sisteme și alte războaie.
În momentul când au reușit să intre prin China și să distrugă Tibetul, acesta fiind și ultimul mare centru spiritual al omenirii, ei s-au considerat stăpânii nenumiți ai acestei planete, iar pe noi sclavii lor docili, aflați în cea mai mare sărăcie spirituală…