Hotărât să cucerească Roma, Attila Hunul s-a speriat de moarte şi a renunţat, atunci când a văzut pe cer doi bătrâni giganţi, cu spada în mână, care-l ameninţau
În anul 452, hoardele căpeteniei barbare Attila se îndreptau spre Roma. Faima lor era era una groaznică; se spunea că prin locurile prin care trecea căpetenia hună nu mai rămânea nimic – nici măcar iarba nu mai creştea. Cucerirea Romei ar fi însemnat, fără îndoială, nu numai distrugerea oraşului dar şi a întregii civilizaţii romano-creştine.
Năvălirii barbarilor i-a ţinut piept, cu mult curaj, papalitatea care şi-a luat rolul de apărător al civilizaţiei. Papa Leon cel Mare (395-461) – care a fost mai apoi canonizat pentru că în timpul pontificatului său Roma a devenit creştină – a hotărât să se opună temutului invadator.
O minunată frescă de Rafael, intitulată Sfântul Leon cel Mare şi Attila şi aflată într-una din sălile Vaticanului, înfăţişează destul de fidel (cel puţin în ceea ce priveşte suita papală) episodul cu pricina. Acest episod are în el ceva incredibil dacă ne gândim la faptul că temutul barbar a fugit din faţa inofensivului moşnegel venit de la Roma.
În legătură cu această retragere neaşteptată, Attilla a spus mai târziu că fusese convins să dea înapoi după ce văzuse pe cer, deasupra alaiului papal: doi bătrâni cu spada în mână (credinţa populară spune că aceştia ar fi fost Sf. Petru şi Sf. Pavel) care îl ameninţau.
În anul 452, hoardele căpeteniei barbare Attila se îndreptau spre Roma. Faima lor era era una groaznică; se spunea că prin locurile prin care trecea căpetenia hună nu mai rămânea nimic – nici măcar iarba nu mai creştea. Cucerirea Romei ar fi însemnat, fără îndoială, nu numai distrugerea oraşului dar şi a întregii civilizaţii romano-creştine.
