În conformitate cu teoria Big Bang-ului, întregul Univers a apărut violent în urma unei explozii cosmice, în urmă cu aproximativ 15 miliarde de ani. După cum a descoperit Hubble, rămăşiţele acestei explozii, sub forma a miliarde de galaxii, continuă să se îndepărteze. Universul este în expansiune. Nu ştim dacă această expansiune cosmică va continua la nesfârşit sau va fi încetinită până la oprire, după care mişcarea se va inversa, ducând la o implozie cosmică.
Astronomii şi astrofizicienii încearcă să lămurească această problemă pe cale experimentală, deoarece răspunsul este determinat de ceva ce în principiu poate fi măsurat: densitatea medie a materiei din Univers. Dacă densitatea medie a materiei depăşeşte o aşa-numită densitate critică, de aproximativ o sutime de miliardime de miliardime de miliardime de gram pe centimetru cub – aproximativ 5 atomi de hidrogen pentru fiecare metru cub de Univers – atunci o forţă gravitaţională suficient de mare va străbate Cosmosul şi îl va opri, pentru ca apoi să-i inverseze expansiunea. Dacă densitatea medie a materiei este mai mică decât această valoare critică, atracţia gravitaţională va fi prea slabă pentru a opri expansiunea, care va continua la nesfârşit.
Haideţi să presupunem însă că densitatea materiei depăşeşte valoarea critică şi că într-o zi din viitorul îndepărtat expansiunea se va opri, iar Universul va suferi un colaps. Atunci, toate galaxiile vor începe să se apropie uşor una de alta, dar, cu timpul, viteza lor de apropiere va creşte enorm.
Trebuie să ne imaginăm întregul Univers restrângându-se într-o masă cosmică ce se micşorează continuu. De la dimensiunea lui maximă de mai multe miliarde de ani-lumină, Universul se va restrânge la milioane de ani-lumină, în fiecare moment viteza de apropiere sporind, pe măsură ce totul este strivit laolaltă până la dimensiunea unei galaxii, apoi la dimensiunea unei stele, a unei planete, a unei portocale, a unui bob de mazăre, a unui fir de nisip şi mai departe, conform relativităţii generale, spre dimensiunea unei molecule, a unui atom, apoi, în final, printr-o prăbuşire cosmică inexorabilă spre dimensiune nulă.