Vocea ta poate suna foarte diferit pentru tine, atunci când este înregistrată și redată, dar de ce-i aşa? Neel Bhatt – profesor asistent de otorinolaringologie la Universitatea din Washington – analizează mai atent motivele psihologice și fiziologice din spatele acestui fenomen.
Ca şi chirurg specializat în tratarea pacienților cu probleme de voce, el îşi înregistrează vocea pacienţilor săi. Pentru el, aceste înregistrări sunt foarte valoroase, pentru că îi permit să urmărească schimbările în vocile lor, pentru a confirma dacă intervenția chirurgicală sau terapia vocală a dus la îmbunătățiri.
Cu toate acestea, doctorul este surprins cât de dificile pot fi aceste sesiuni pentru pacienții săi, mulți devenind vizibil inconfortabili când își aud propria voce redată. Ei se întreabă: „Chiar așa sună?” Unii pacienţi devin atât de neliniștiți încât refuză să asculte înregistrarea. De ce?
Disconfortul pe care îl avem la auzul vocilor noastre în înregistrările audio se datorează unor factori fiziologici şi psihologici.
În primul rând, sunetul dintr-o înregistrare audio este transmis diferit către creierul vostru decât sunetul generat atunci când vorbiți. Când ascultați o înregistrare a vocii dvs., sunetul se deplasează prin aer și în urechi. Energia sonoră face să vibreze timpanul și oasele mici ale urechii. Aceste oase transmit apoi vibrațiile sonore către cohlee, care stimulează axonii nervoși, ce trimit semnalul auditiv către creier.
Atunci când vorbim, sunetul din vocea noastră ajunge la urechea internă într-un mod diferit. În timp ce o mică parte din sunet este transmis tot prin aer, o mare parte din acesta este condus intern direct prin oasele craniului. Când ne auzim propria voce atunci când vorbim, transmiterea internă pare să stimuleze frecvențele mai mici.
Din acest motiv, oamenii își percep în general vocea ca fiind mai profundă și mai bogată atunci când vorbesc. În comparație, vocea înregistrată poate suna mai subțire și cu o tonalitate mai înaltă, care nu e tocmai plăcut.
Există un al doilea motiv pentru care pare ciudat atunci când ne auzim propria voce înregistrată. Este într-adevăr o voce nouă – una care expune o diferență între percepția de sine și realitate. Deoarece vocea noastră este unică și o componentă importantă a identității de sine, această nepotrivire poate fi deranjantă. Deodată îți dai seama că alți oameni au auzit altceva tot timpul.
Motivul pentru care mulți dintre noi nu se simt confortabili la auzul vocii proprii înregistrate nu e dat de faptul că vocea înregistrată sună mai rău decât vocea noastră percepută, ci pentru că suntem pur și simplu mai obișnuiți să ne auzim într-un anumit fel.
Un studiu publicat în 2005 a constatat că pacientii, in general, au avut tendinţa de a evalua mai negativ calitatea vocii lor înregistrate în comparaţie cu evaluările obiective ale clinicienilor de specialitate.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): The Conversation