Informat asupra unor vechi legende orientale, dr. T. C. Singh, de la Universitatea Annamalai (India) a urmărit, în cadrul a numeroase experienţe, modul în care se comportă ţesuturile vegetale la acţiunea sunetelor şi, apoi, la acţiunea prelungită a unor piese muzicale.
Urmărind la microscop procesele biochimice specifice din intimitatea celulelor vegetale, prima constatare a fost aceea că schimburile protoplasmatice se efectuau cu o viteză mult mai mare dacă, înainte de ora 6 dimineaţa, un diapazon era menţinut în apropiere – în stare de vibraţie, timp de o jumătate de oră; acelaşi rezultat a fost constatat însă ulterior – la diferite plante – dacă se repeta la aceeaşi oră matinală difuzarea unei melodii executate la vioară. Ba, chiar mai mult, după o jumătate de lună de experimentare violonistică zilnică, plantele respective au crescut mai înalte decât surorile-martor, având aceeaşi vârstă, aceleaşi condiţii de mediu şi de hrană, dar fără tratament sonor.
Publicând rezultatele obţinute după mai multe cicluri de cercetări, dr. Singh scria şi următoarea concluzie: „S-a demonstrat, fără nicio umbră de îndoială, că undele sonore armonioase influenţează creşterea plantelor, producerea florilor, a fructelor şi a seminţelor”.
Sesizat de cercetările indiene, americanul G. E. Smith a repetat acest gen de experienţe în spaţiul a două sere identice, cărora le-a asigurat aceleaşi condiţii de umiditate, expunere solară şi încălzire; în straturile interioare a semănat porumb şi soia. În una din cele două sere a aşezat însă un patefon care a redat, zile de-a rândul, Simfonia Albastră a lui Gershwin. Prima sa observaţie a fost aceea că în „sera muzicală” plantele au răsărit mai degrabă. Apoi, pe parcurs, Smith a constatat că plantele care beneficiau de audiţie aveau frunzele mai verzi şi tulpinile mai groase.
Astfel de experimente au stimulat mult, în anii următori, o serie de studii privind efectele produse de către diferite energii radiante asupra germinării şi dezvoltării plantelor, o serie de laboratoare americane, canadiene, ruse şi apoi altele din foarte multe ţări -, urmărind în special efectele ultrasunetelor. Deşi s-a constatat, pe această cale, că energia radiată în domeniul ultrasonor amplifică activitatea enzimatică, precum şi ritmul de respiraţie a plantelor, totuşi, la o serie de plante, rezultatele apăreau ca fiind contrare. Era oare vorba numai de aportul energetic al undelor, caracterizate printr-o anumită valoare a frecvenţei acestora?