DJ-ul care făcea furori pe timpul comunismului, Sorin Lupaşcu, ne dezvăluie „secretele” prin care reuşea să facă rost de „muzică modernă” pe timpul lui Ceauşescu


Foarte interesant interviul luat pe site-ul iqads.ro lui Sorin Lupaşcu, unul dintre primii DJ de la noi din ţară, poate cel mai cunoscut DJ încă de pe timpul comunismului. Şi cu ocazia aceasta vreau să vă fac o dezvăluire: îl cunosc pe Sorin Lupaşcu, pentru că a fost fiul învăţătoarei mele, dar şi pentru că era o rudă mai îndepărtată din partea tatălui meu.

Ce mi se pare mai interesant din întreg interviul este partea în care DJ-ul ieşean povesteşte cum se descurca pe timpul comunismului, în care era foarte greu să faci rost de muzică din străinătate, pe care să o pui în discoteci, ţinând astfel tineretul conectat cu lumea, într-o epocă comunistă în care opreliştile erau groaznice.

Deci, de unde îşi făcea rost de „muzică modernă” DJ Sorin Lupaşcu pe timpul comunismului? La început din 3-4 surse din Bucureşti şi apoi din 2 surse din Iaşi. Însă o bandă imprimată costa 325 de lei (o sumă destul de mare chiar şi pe vremea aceea) şi nu aveai mai mult de 24 de piese pe ea.

Prin 1987 însă lucrurile s-au schimbat. Foarte mulţi din vestul ţării aveau antene satelit, iar DJ Sorin a intrat în contact cu un fotbalist care deţinea o antenă de satelit și un video foarte bun. L-a rugat să-i imprime emisiuni muzicale de top din Occident, indiferent de pe ce canal sunt ele, el putând să imprime stereo. Fotbalistul trăgea casete de 3 ore, pe care DJ Sorin le plătea, şi deşi 70% nu aveai ce să faci cu muzica aceea (fiind artişti naţionali), totuşi rămâneai și cu muzica nouă bună, iar apoi DJ-ul ieşean copia de pe o casetă VHS pe casetă audio, la o pierdere minimă de calitate.

Sorin Lupaşcu îşi aduce aminte de piesa „Hello” a lui Lionel Richie, care făcea ravagii în anii ’80. Melodia încă nu apăruse în România pe nicio bandă, dar Sorin reuşise să facă rost de ea şi o dădea în fiecare seară la discotecă. Iată ce spune DJ-ul ieşean: „Plângeau fetele și băieții când o auzeau și toți veneau la mine să le imprim o casetă, dar neapărat să conțină “Hello”. Atunci mi-a picat mie fisa că e fabulos faptul ăsta. Și așa am început să-mi capăt unicitate”.