Ştiaţi că…muzica electronică se cânta încă de acum un secol?

127

muzica electronicaCredeţi că muzica electronică este produsul erei contemporane, fiind apărută în ultimii 20-30 de ani? Ei bine, vă înşelaţi. Primul care a încercat să producă sunete muzicale electronice a fost un american, Thaddeus Cahill. În reşedinţa sa din Massachusetts, el a asamblat, în 1895, generatoare rotative şi receptoare telefonice pentru a converti impulsurile electrice în unde sonore. Thaddeus şi-a numit dispozitivul Telarmoniu, perfecţionându-l continuu timp de peste un deceniu; în momentul în care l-a prezentat în cadrul unei demonstraţii publice în Holyoke, Massachusetts, acesta a fost un eşec total. Fiind copleşit de dificultăţile de natură tehnică şi de incapacitatea de a se face auzit la o distanţă mai mare de câţiva metri de emiţătoare (difuzoarele şi amplificatoarele nu fuseseră încă inventate), Telarmoniul nu a reuşit decât să mârâie, să mormăie şi să chiţăie slab.

În Italia, pictorul futurist Luigi Russolo făcea, de asemenea, diferite experimente cu muzica electronică. Adoptând o atitudine mult mai radicală, el propunea în anul 1913 ca toată muzica să fie distrusă, iar noile instrumente să se bazeze în exclusivitate pe tehnologia electronică şi să fie utilizate pentru interpretarea unei muzici reprezentative pentru era industrializată. Instrumentele electronice ale lui Russolo, care erau în fapt generatoare de zgomot, nu emiteau altceva decât sunete stridente şi iritante, astfel că, în mod evident, nu s-au bucurat de succes.

Deşi instrumentul lui Cahill dezamăgise, ideile sale referitoare la generarea muzicii electronice erau corecte, însă apăruseră cu două decenii prea devreme. În anii ’50, tehnologia electronică ajunsese la un grad de rafinament ce permitea unor vizionari de tipul lui Cahill să-şi convertească ideile într-un nou stil muzical. Primul, şi cel mai reuşit instrument modern, a fost sintetizatorul electronic de muzică produs de RCA şi conceput de Harry Olson şi Herbert Belar, cercetători ştiinţifici ai laboratoarelor companiei din Princeton, New Jersey, ce a fost prezentat publicului în anul 1955. Acesta putea converti practic orice semnal electric – în dinţi de ferăstrău, rectangular sau sinusoidal – în tonalităţi muzicale.