Home Istorie si Civilizatii Afacerea Dreyfus, cazul care a şocat Franţa

Afacerea Dreyfus, cazul care a şocat Franţa

281

DreyfusMarie Basitian, femeie de serviciu la Ambasada Germană din Paris în 1894, era totodată un agent de rang inferior în cadrul Section de Statistiques et de Reconnaissances Militaires, o unitate de stat-major din cadrul Armatei Franceze preocupată de spionajul şi contraspionajul extern. Misiunea femeii era să-i trimită intermediarului ei francez conţinuturile coşurilor de hârtii ale ambasadei. Printre documentele descoperite de ea s-a numărat o scrisoare în care ofiţerul principal de spionaj al ambasadei, locotenent colonelul Maximilien von Schwartzkoppen, se referea la planuri de război obţinute de la „acel ticălos de D”.

Apoi, în septembrie 1894, şeful contraspionajului francez, colonelul Jean-Conrad Sandherr, a primit un borderou, sau un memorandum explicativ, scris de mână pe hârtie transparentă. El o primise de la ajutorul său, maiorul Joseph Henry, ofiţerul de legătură al lui Marie Basitian. Mai jos, în traducere, este reprodus începutul borderoului:

Pentru că nu mi-aţi dat de ştire că aţi dori să ne întâlnim, vă trimit totuşi, domnule, câteva informaţii interesante:
1. O notă despre frâna hidraulică a [tunului de] 120 [milimetri] şi despre modul în care a funcţionat piesa.
2. O notă despre trupele sub acoperire (unele modificări vor fi introduse în planul nou.)
3. O notă despre modificarea diviziilor de artilerie.
4. O notă despre Madagascar.
5. Ciorna manualului de tragere pentru artileria de câmp (14 martie 1894).

Ultimul document este extraordinar de greu de procurat şi îl voi avea la dispoziţie în câteva zile. Ministerul de Război a trimis un număr fix de copii regimentului, iar acesta este responsabil pentru ele. Fiecare ofiţer aflat în posesia unei copii trebuie s-o returneze după manevre. Dacă, prin urmare, luaţi din ea ceea ce vă interesează şi apoi o păstraţi la dispoziţia mea, eu o voi cere. Asta în caz că nu doriţi să o copiez în detaliu şi să vă trimit copia.
Plec la manevre”.

Cum a fost arestat evreul Dreyfus

În dimineaţa zilei 15 octombrie 1894, căpitanul Alfred Dreyfus a intrat în Ministerul de Război din Paris. Dreyfus, care era evreu, urmase Ecole Polytechnique înainte de a intra în armată. La vârsta de 35 de ani, părea destinat unei cariere militare. Însă, dat fiind antisemitismul virulent din armata franceză, se confrunta cu un obstacol dificil.

I s-a dat ordinul enigmatic de a purta haine civile în acea zi. Odată ajuns la minister, a fost condus de un ofiţer în biroul şefului de stat-major. Un ofiţer s-a apropiat de Dreyfus şi i-a spus: „Generalul ajunge în curând. În timp ce-l aşteptăm, eu am de redactat o scrisoare, dar mă doare degetul, aşa că n-ai vrea s-o scrii dumneata în locul meu?” Imediat ce Dreyfus a terminat de scris scrisoarea, ofiţerul a aruncat o privire peste ea şi apoi a strigat: „În numele legii, te arestez! Eşti acuzat de înaltă trădare!” Dreyfus a fost dus imediat la închisoare şi plasat singur într-o carceră. Aşa a început Afacerea Dreyfus, un scandal care a zguduit Franţa.

Alfred Dreyfus
Alfred Dreyfus

Dreyfus judecat şi condamnat la închisoare pe viaţă pentru înaltă trădare

Un tribunal militar l-a judecat pe Dreyfus în spatele uşilor închise în decembrie 1894. Singura dovadă împotriva lui a fost acel borderou. Experţi cu o calificare dubioasă au depus mărturie că Dreyfus scrisese borderoul, deşi scrisul era diferit de monstra pe care Dreyfus o oferise fără să ştie în ziua arestării sale.

După judecată, în vreme ce judecătorii cumpăneau verdictul, un ofiţer de spionaj din cadrul Armatei Franceze le-a prezentat un dosar cu documente falsificate sau ambigue, adunate pentru a demonstra vina lui Dreyfus. Nici Dreyfus şi nici avocatul său nu ştiau de acest dosar.

Degradarea militară a lui Dreyfus

Convinşi de dosarul secret, judecătorii l-au condamnat pe Dreyfus, pentru trădare, la închisoare pe viaţă. Pe 5 ianuarie 1898, în curtea interioară a Colegiului Militar Francez, în faţa a sute de soldaţi, Dreyfus a fost degradat oficial: butonii, insignele, decoraţiile şi panglicile i-au fost smulse de pe uniformă, iar sabia i-a a fost ruptă în două. Dreyfus a ridicat mâna dreaptă şi a strigat: „Jur şi declar că degradaţi un om nevinovat. Trăiască Franţa!”

A fost ţinut timp de o lună în Franţa, apoi trimis în cunoscuta colonie de pe Insula Diavolului, în Guyana Franceză. În timpul coşmarurilor avute în celula sa solitară el a strigat: „Singura mea vină e aceea de a mă fi născut evreu.” Părea destinat să moară pe insulă.

Cazul Dreyfus redeschis

La doi ani după degradarea lui Dreyfus, locotenent-colonel Georges Picquart a devenit şeful serviciului de spionaj din armată. Picquart a redeschis cazul, începând cu borderoul. Era convins că bărbatul care scrisese borderoul era maiorul Ferdinand Walsin-Esterhazy, un veteran al armatei papale şi al Legiunii Străine Franceze care lucrase în birourile statului-major traducând documente din limba germană. Picquart a adunat destule dovezi pentru a-l aduce pe Esterhazy în faţa curţii marţiale în 1898. Acesta a fost achitat. Picquart a fost trimis în Tunisia, iar mai târziu „lăsat la vatră pentru purtare nepotrivită în cadrul serviciului”. Informaţiile oficiale despre nevinovăţia lui Dreyfus au dus la o operaţiune de acoperire care a atins cele mai înalte niveluri ale armatei.

Emile Zola acuză armata de înscenare în cazul lui Dreyfus

În 1898, romancierul Emile Zola a scris J’Accuse, o scrisoare deschisă către preşedintele francez, în care acuza armata de înscenarea procesului lui Dreyfus. Tensiunea de la nivelul opiniei publice a crescut, cerându-se reexaminarea cazului. Dreyfus a fost adus înapoi în Franţa pentru un nou proces în faţa curţii  marţiale. A doua sa condamnare pe bază de dovezi falsificate a şocat Franţa, generând organizarea de demonstraţii ce au avut drept rezultat iertarea sa de către Preşedintele Republicii. Esterhazy a fugit în exil în Anglia, unde ulterior a mărturisit că, fiind înglodat în datorii, câştigase bani spionând pentru Germania.

Dreyfus a fost reprimit în armată în 1906

Dreyfus a luptat pentru a fi reprimit în armată, lucru pe care l-a obţinut în 1906. I s-a acordat gradul de maior şi a fost făcut cavaler al Legiunii de Onoare. S-a retras în 1907, însă şi-a oferit serviciile în mod voluntar pe durata Primului Război Mondial. Fiul său, Pierre, a fost căpitan de artilerie pe front şi a fost decorat cu Crucea de Război.

Afacerea Dreyfus: rezultatul antisemitismului francez

Afacerea Dreyfus a frământat Franţa mai mulţi ani, demascând antisemitismul care afectase întreaga naţiune. În 1898, reacţionând la cazul Dreyfus, ziarul catolic La Croix du Midi a susţinut că bazele legitime ale antisemitismului reprezintă: „efortul francezului de a-şi recuceri pământul natal”. În 2006, o ceremonie desfăşurată în curtea în care a fost degradat a marcat un secol de la reintegrarea lui Dreyfus în rândurile armatei.

Pentru a putea citi articolul, va rugam dezactivati adblocker-ul pentru acest site! Va multumim!