„Safari Club” a fost format în anii ’60 şi a acţionat cel mai des în spaţiul francofon, ca o punte de legătură între SDECE francez (Serviciul de Documentare Externă şi de Contra Spionaj) şi serviciile secrete din Iran, Egipt, Arabia Saudită şi Irak. Datorită implicării în ample operaţiuni de trafic cu arme, „Safari Club” a intrat în posesia a miliarde de dolari, pe care le-a folosit în destabilizarea Algeriei în anii ’60, răsturnarea preşedintelui Seku Ture din Guineea, asasinarea lui Amilcar Cabrai, liderul mişcării de independenţă din Guineea-Bissau etc. În 1981, Francois Mitterrand a declarat că „SDECE a degenerat într-un cuib de fascişti isterici şi militari revoluţionari„, desfiinţându-l în aprilie 1982 printr-un decret şi înfiinţând DGSE (Direcţia Generală de Securitate Externă).
Însă, jocurile de culise, manevrele din spatele uşilor închise au dovedit că „nimic nu se produce întâmplător”. În 1974, directorul SDECE de atunci, contele Alexandre de Maranches, a condus din umbră campania prezidenţială anti-Mitterrand (susţinut puternic de Uniunea Sovietică) în favoarea lui Valery Giscard d’Estaing, candidatul dreptei republicane. Mitterrand a pus la conducerea DGSE pe Pierre Marion care, cu ajutorul „Grupului Bull”, o companie de stat care se regăseşte în orice punct al formidabilului complex militaro-industrial francez, Mark Shernik; a pus accentul pe spionajul industrial.