Vocea spiritului mamei sale, moartă de 10 ani, l-a salvat pe un ofiţer britanic de la o moarte sigură, în timpul bombardamentelor germane din 1941
Ne aflăm în Londra anului 1941; camuflajul în timpul nopţii este total. Alarmele se ţin lanţ, căci avioanele germane nu lasă oraşului nicio clipă de linişte. Joseph Stapleton, care-şi trimisese familia de-parte de grozăviile războiului, undeva în ţinutul Yorkshire, continua să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Apărării Civile. Când aveau loc raiduri deosebit de violente, la sunetul alarmei se adăpostea şi el pe Comercial Road, la subsolul unui imobil, aflat la aproximativ 300 de metri de locuinţa lui. Adăpostul era considerat cel mai sigur din cartier, din el neauzindu-se nici măcar semnalele de încetare a alarmei.
Într-o seară, în jurul orei 9, în timp ce-și pregătea cina, se auzi din nou alarma. Avioanele Luftwaffe se apropiau din nou de capitală. Stapleton se hotărî să se refugieze din nou în adăpostul lui obișnuit. Era chiar noaptea de 24 decembrie 1941. Parcursese 100 de metri din drum, când o voce ii șopti discret, în ureche: „Pepi, nu te du în adăpostul acela! Caută alt loc”. Se opri din mers, ar fi putut jura că era cineva lângă el. Privi în jur prin noaptea întunecoasă şi nu văzu pe nimeni. Şi totuşi, auzise clar vocea aceea misterioasă.
Nu şi-a dat seama cât a stat pe loc ca vrăjit, impresionat de cele auzite. S-a trezit în zgomotul bombelor ce împrăştiau moartea din cer. A alergat în gangul de peste drum de adăpost, pentru a se feri cât de cât. Bărbatul se gândea unde mai auzise vocea aceea, care îl avertizase; deodată, îşi aminti. Era vocea mamei sale, care murise în urmă cu 10 ani. Numai ea îl striga Pepi, când toată lumea îl cunoștea sub numele de Joseph.
Brusc, gândurile îi fură curmate de un zgomot Infernal. Pâmântul se cutremură. Imobilul cu adăpostul „sigur” fusese lovit în plin de mai multe bombe. Zidurile prăbuşite ridicară un nor de praf, apoi flăcări uriaşe îşi întinseră limbile spre cer. În acest adăpost şi-au găsit moartea peste 50 de persoane şi alte aproape 100 au fost rănite. Joseph fu cuprins de un tremurat nervos. Șocul fusese prea mare. Vocea mamei l-a avertizat, scăpându-i de la o moarte sigură. De atunci, bărbatul începu să creadă în puterile supranaturale…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ne aflăm în Londra anului 1941; camuflajul în timpul nopţii este total. Alarmele se ţin lanţ, căci avioanele germane nu lasă oraşului nicio clipă de linişte. Joseph Stapleton, care-şi trimisese familia de-parte de grozăviile războiului, undeva în ţinutul Yorkshire, continua să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Apărării Civile. Când aveau loc raiduri deosebit de violente, la sunetul alarmei se adăpostea şi el pe Comercial Road, la subsolul unui imobil, aflat la aproximativ 300 de metri de locuinţa lui. Adăpostul era considerat cel mai sigur din cartier, din el neauzindu-se nici măcar semnalele de încetare a alarmei.
