Poate că ar trebui ca prin acest gen de articole să se răspundă ateiştilor, celor care cred că nu există niciun fel de forţă inteligentă, creatoare în spatele acestui Univers. După ce vor citi aceste răspunsuri şi argumente…cine ştie, poate că se vor gândi de două înainte de a afirma că Dumnezeu nu există.
Una din primele întrebări pe care un ateist i-o pune unuia care crede în Dumnezeu este următoarea: „Dacă Universul a fost creat de Dumnezeu, atunci cine l-a creat pe Dumnezeu?”
Întrebând „Cine l-a creat pe Dumnezeu” e asemănătoarea cu situaţia în care un cititor citeşte un roman istoric scris de Alexandre Dumas, se întâlneşte cu diferite personaje memorabile, ca duci, conţi, cavaleri etc., şi apoi se întreabă: „Dar la ce pagină apare şi Alexandre Dumas?” Răspunsul e desigur acesta: Alexandre Dumas nu se află în roman. El trăieşte în afara romanului, căci el l-a scris. El a creat perioada, povestea şi personajele. Romanul este doar o carte, cu un număr finit de pagini, c-un început şi un sfârşit. Dumas e dincolo de acţiunea romanului, şi trăieşte în altă dimensiune decât cea a cărţii.
În mod similar, Dumnezeu trăieşte în afara timpului şi spaţiului. El a creat timpul. El a creat spaţiul. El nu este limitat de niciunul din aceste lucruri. Este puţin cam mult pentru unii din noi să ne imaginăm aşa ceva, dar un fizician sau un matematician îţi va confirma că aşa ceva este posibil: adică, nu-i nimic absurd sau ilogic de a vorbi de dimensiuni din afara spaţiului sau timpului; de fapt, dimensiunile adiţionale sunt necesare pentru a putea explica Universul. De exemplu, teoria stringurilor din fizica modernă vorbeşte de 11 dimensiuni, dintre care noi experimentăm doar 4.
Toată experienţa noastră ne spune, fără excepţii, că toate efectele au cauze. Nu există efecte fără cauze. Concluzia inevitabilă este aceea că legile fizicii explică cum operează Universul, dar nu explică cum s-a ajuns acolo. Dar toate explicaţiile necesită un ingredient „etern”. Pentru că altfel n-am mai scăpa niciodată de întrebarea „dar de unde a venit aia şi aia?”
O pură explicaţie fizică (materialismul sau o credinţă ateistă precum că nu există lume spirituală) se bazează pe principiile fizice încă nedescoperite. Se crede că într-o zi ştiinţa va descoperi o formă prin care materia şi energia va apărea din nimic.
Marile religii ale lumii spun că Dumnezeu există în afara timpului. Din moment ce trăim într-un Univers cauză şi efect, presupunem că aceasta este singura modalitate prin care orice existenţă poate funcţiona. Dar totuşi, premiza e falsă. Fără dimensiunea timpului, nu există cauză şi efect. Toate lucrurile pot exista în afara timpului, fără să fie nevoie a fi cauzate de cineva, ele existând acolo dintotdeauna. Altfel, Dumnezeu n-avea nevoie să fi fost creat, şi, de fapt, crearea dimensiunii timpului în Universul nostru s-a făcut pentru un singur motiv: ca această cauză şi efect să existe pentru noi. Aşadar, din moment ce Dumnezeu a creat timpul, cauza şi efectul nu se poate aplica existenţei Sale.
Ideea că Dumnezeu poate fi etern, i-a condus pe unii la ideea că poate Universul este etern şi, astfel, nu e nevoie ca Dumnezeu să existe. De fapt, acest ultim punct de vedere e împărtăşit de ateişti. De ce? Pentru că un Univers non-etern ar implica faptul că el trebuie să fi fost creat de cineva. Aşa că ateiştii au inventat un fel de ştiinţă metafizică, pentru a încerca să respingă ideea existenţei lui Dumnezeu. Astfel, ei cred că ceea ce vedem este doar partea vizibilă al unui „multivers” mult mai mare care „varsă” întâmplător „universuri”, cu diferiţi parametri fizici. Din moment ce nu există nicio dovadă pentru a susţine o asemenea teorie, totul a fost creat doar pentru a substitui conceptul de „Dumnezeu” din vocabularul ateiştilor. Dar acest punct de vedere ar necesita o teorie mult mai complexă, ce nu poate fi demonstrată.
În concluzie, Dumnezeu n-are nevoie să fi fost creat, din moment ce El există în afara timpului (iar cauza şi efectul nu operează în dimensiunea non-temporală). De asemenea, din moment ce Dumnezeu este etern, El n-a fost creat niciodată.