Afacerea Pollard: cazul de spionaj care a şocat America
21 noiembrie 1985. Jonathan Jay Pollard, un american de 31 de ani, cu o alură mai degrabă de cercetător decât de agent secret, îşi opreşte automobilul în fata Ambasadei Israelului din Washington. Cu un aer vizibil panicat, încearcă să pătrundă în ambasadă. Zadarnic. Garda ambasadei îl reţine pe Pollard, în ciuda protestelor. În imediata apropiere a ambasadei, agenţii FBI-ului, care îl urmăriseră tot timpul pe Pollard, intervin prompt. Conform practicii americane, lui Pollard i se citesc drepturile, înainte de a fi arestat şi urcat într-o maşină a FBI-ului.
Atât Pollard, cât şi agenţii FBI-ului ştiu că arestarea nu se datora unui banal incident la poarta unei ambasade, chiar dacă starea de alcoolism a lui Pollard în momentul arestării putea constitui o circumstanţă atenuantă. FBI-ul, care îl filase săptămâni la rând, ştia că Pollard nu era, câtuşi de puţin, un scandalagiu şi că, în realitate, americanul lucra în serviciul de informaţii al marinei americane, celebra „Naval Investigative Services” (NIS, devenită NCIS). Specialitatea lui Pollard: terorismul. Pe 4 martie 1987, Jonathan Pollard fusese condamnat de o instanţă americană la închisoare pe viaţă.
Conform anchetatorilor americani, Pollard furnizase LAKAM-ului(serviciul de spionaj extern al Israelului) mii de pagini de documente „Top Secret”. Pollard însuşi a recunoscut că, datorită informaţiilor sale, sud-africanii – a căror colaborare militară cu Israelul era binecunoscută – reuşiseră să penetreze embargoul impus de ONU (datorită politicii segregaţioniste a Pretoriei) şi să achiziţioneze, masiv, armament american via Israel. Tot datorită lui Pollard, BOSS-ul sud-african (serviciul secret al Pretoriei) anihilase o reţea americană care opera în Africa de Sud.
Chiar şi codurile secrete de comunicaţie ale lui US Navy fuseseră livrate prompt de Pollard LAKAM-ului. Conform CIA, Mossad-ul reuşise să tragă mari foloase din informaţiile furnizate de Pollard. Astfel, Mossad-ul făcuse schimb de informaţii cu Pakistanul, de la care primise în schimb date importante privind Arabia Saudită şi Emiratele din Golf.
Mossad-ul oferise informaţii furnizate de Pollard despre India, inamicul nr. 1 al Pakistanului. Tot Pollard oferise LAKAM-ului informaţii privind deplasarea navelor sovietice din Mediterana, a livrărilor de arme sovietice către Siria sau alte ţări arabe. Printre acestea, date asupra livrării rachetelor sovietice sol-sol SS-21 şi sol-aer SĂ-5, cu care se echipase armata siriană. Fără a pune la socoteală fotografiile din sateliţii americani ale uzinelor de armament din Irak şi Siria. Ca şi fotografii ale centralei nucleare pakistaneze de la Kahuta, lângă Islamabad, acolo unde se bănuia că se construia, în secret, celebra „bomba atomică islamică”.
Pollard a mai oferit LAKAM-ului planurile amănunţite ale cartierului general palestinian al OEP de la Tunis şi planurile dispozitivelor sale de apărare anti-aeriană. Rezultatele n-au întârziat să apară atunci când un raid aerian israelian asupra cartierului general palestinian din Tunis a transformat totul în ruine fumegânde.
Ron Olive – agentul NIS de contrainformaţii din perioada arestării lui Pollard – a publicat o carte bine documentată, în anul 2006. Cartea – intitulată „Capturing Jonathan Pollard: How One of the Most Notorious Spies în American History Was Brought to Justice” (Naval Institute Press) – afirmă punctul de vedere al lui Olive, expus şi într-un interviu la BBC: „Afacerea Capturing Jonathan Pollard: How One of the Most Notorious Spies în American History Was Brought to Justice este cel mai devastator caz de spionaj din istoria Statelor Unite”. Întreaga informaţie secretă livrată de Pollard statului Israel nu a fost niciodată făcută publică în SUA. Tocmai din motive de securitate. Mass-media americană a citat însă un memorandum de 46 de pagini, scris de senatorul Apărării (de atunci), Caspar Weinberger, către judecător, citit de avocaţii lui Pollard, unde se arăta ca acesta a dat Israelului copia manualului – în zece volume – intitulat „Radio Signal Notation”, care detalia reţeaua globală de supraveghere electronică a SUA, compromiţând-o.
Trebuie precizat faptul că Israelul – beneficiarul informaţiilor secrete furnizate de Pollard – a negat până în 1998 ca Pollard ar fi fost spion israelian.
Nu mai puţin de 7 secretari de Stat ai SUA – Elliot L. Richardson, James R. Schlesinger, Caspar W. Weinberger, Richard B. Cheney, Frank C. Carlucci, Marvin R. Laird, Donald Rumsfeld (practic toţi secretarii de Stat americani din 1987 încoace) – au semnat o scrisoare către Preşedintele Clinton cerând să nu-l graţieze sau să-i comute pedeapsa, având în vedere daunele foarte grave aduse securităţii SUA. Dar Pollard are şi numeroşi partizani în Israel, dar şi în SUA.
Hillary Clinton – noul secretar de Stat al Administraţiei Barack Obama – s-a pronunţat pentru graţierea lui Pollard după atâţia ani de închisoare efectuaţi. Chestiunea este, în continuare, în dezbatere. Pe 10 ianuarie 2008, primul ministru Ehud Olmert i-a cerut Preşedintelui Bush să intervină în favoarea lui Pollard, dar Bush l-a refuzat invocând scrisoarea celor 7 secretari de Stat americani.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
21 noiembrie 1985. Jonathan Jay Pollard, un american de 31 de ani, cu o alură mai degrabă de cercetător decât de agent secret, îşi opreşte automobilul în fata Ambasadei Israelului din Washington. Cu un aer vizibil panicat, încearcă să pătrundă în ambasadă. Zadarnic. Garda ambasadei îl reţine pe Pollard, în ciuda protestelor. În imediata apropiere a ambasadei, agenţii FBI-ului, care îl urmăriseră tot timpul pe Pollard, intervin prompt. Conform practicii americane, lui Pollard i se citesc drepturile, înainte de a fi arestat şi urcat într-o maşină a FBI-ului.
