A reuşit Ceauşescu, în secret, să-i determine pe americani să-l aleagă ca preşedinte în 1968 pe Richard Nixon?

În SUA, la fiecare 4 ani, se duelează candidaţii la preşedinţie ai celor două mari partide: Republicanii şi Democraţii. Partidul Democrat n-a mai pierdut alegerile prezidenţiale americane din 1932, iar în 1968 cel mai bine plasat pentru a ocupa noua poziţie de preşedinte era un alt candidat democrat, Hubert Humphrey.

Însă, şeful statului român de atunci, Nicolae Ceauşescu, îşi dorea ca la conducerea SUA să se afle candidatul Partidului Republican, Richard Nixon. De ce? În 1967, când era doar candidat la Președinția SUA, Nicolae Ceaușescu îl primise cu onorurile rezervate unui șef de stat, iar Richard Nixon îi era recunoscător pentru că vizita din 1967 îl ajutase să pledeze în campania electorală pentru renunțarea la confruntarea dintre lumea occidentală și cea dominată de URSS.

Cum putea Ceauşescu să-l ajute pe Nixon? El a timis o echipă de experţi în politică externă, în frunte cu Corneliu Mănescu, cel mai capabil diplomat român al tuturor timpurilor, să sprijine staff-ul de campanie a lui Nixon. Mănescu a mediat pe lângă liderul chinez Mao Zedong o discuţie telefonică cu Nixon, obţinând anticipat prima invitaţie a unui preşedinte american de a vizita China comunistă şi promisiunea încălzirii relaţiilor dintre cele două state. Tot Mănescu, care lucrase la ONU, în comitetul celor 18 națiuni însărcinat cu dezarmarea, l-a convins pe Nixon să includă pe lista priorităţilor iniţierea discuţiilor pentru un Tratat de dezarmare nucleară cu URSS.

Prin urmare, iniţiaţivele lui Ceauşescu se pare că chiar au avut impact, alegerile prezidenţiale fiind câştigate până la urmă de Nixon cu 43.42% (faţă de 42.72% – contracandidatul său) aşa că, pe 20 ianuarie 1969, el a devenit al 37-lea preşedinte al SUA. În august 1969, Nixon a făcut prima vizită a unui preşedinte american într-o ţară comunistă, în România, poate ca un semn de mulţumire faţă de Ceauşescu…