Orgoni Crystal

 

Dr. Richard Hodgson, după câţiva ani de investigaţie: “Spiritele persoanelor decedate există după moarte şi ele pot comunica cu noi, cei vii”

1677
blank
Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea au existat persoane cu puteri parapsihice speciale, care susţineau că pot lua legătura cu cei decedaţi şi le pot transmite mesajele. Întrebarea care s-a pus în acea perioadă a fost una legitimă: oare totul nu era decât o fraudă? Oare manifestările atribuite defuncților nu erau altceva decât o emanație a propriului creier al persoanelor-medium?

În 1882, mai mulți erudiți au creat faimoasa Societate pentru Cercetare Psihică (Society for Psychical Research – SPR) din Londra. O ramură a acesteia a fost creată în Statele Unite. Această societate a determinat criterii severe pentru controlul faptelor supranormale care erau supuse cercetării. În primul rând trebuia să fie clarificat misterul locului de unde mediumul își extrăgea informațiile și să se afle dacă spiritele erau reale sau doar rodul imaginației mediumului.

Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri pe care le-a avut SPR spre studiu a fost al unui medium din Boston, doamna Piper. Dr. William James, profesor de psihologie și de filozofie la Universitatea din Harvard, a studiat personal acest caz timp de 3 ani, fără să fi putut descoperi cel mai mic trucaj. Doamna Piper îi vorbea despre părinții lui morți, dar el n-a reușit să afle dacă lua informațiile din creierul lui, prin telepatie, sau dacă ea comunica într-adevăr cu morţii.

Profesorul James a trimis dosarul la Londra, care a desemnat un cercetător riguros, dr. Richard Hodgson, doctor în litere și filozofie, care demascase până atunci câteva false mediumuri.

După un an de investigații, Hodgson i-a cerut unui profesor de filozofie de la Universitatea din Columbia, dr. James Hyslop, să-i controleze testele. Acesta i-a fost prezentat doamnei Piper, mascat și sub numele de domnul Smith. Ea l-a pus în legătură cu părinții lui decedați și, după vreo 12 ședințe, el a declarat: “Cu greu m-ar face cineva să cred că terțe persoane ar fi putut reconstitui cu asemenea perfecțiune personalitatea morală a părinților mei decedați. Să admit acest lucru ar însemna să merg prea departe în incredibil. Prefer să cred că am vorbit cu înșiși părinții mei. E mult mai simplu”.

Abia în 1887, după ce doamna Piper fusese studiată îndelung la sediul SPR din Londra, Hodgson și-a publicat concluziile care au constituit o adevărată bombă:

“Nu mă pot împiedica să afirm, cu certitudine, că aceste contacte sunt chiar spiritele care pretind a fi fost în timpul vieții lor. Ele au supraviețuit schimbării pe care noi o numim moarte și comunică cu noi, cei vii, prin intermediul corpului doamnei Piper, aflată în transă. După ce, ani de-a rândul, am încercat să atribui acest gen de comunicare telepatiei între diferite ființe vii, astăzi nu ezit să spun, fiindcă sunt absolut sigur de asta, că ipoteza spiritelor este singura confirmată prin rezultatele obținute în cursul experiențelor și că ipoteza telepatiei nu se confirmă”.