Site de secrete, stiinta si metafizica

A fost o perioadă când Moldova a stăpânit Ucraina! Şi asta s-a întâmplat în timpul tiranicului domn Gheorghe Duca Vodă…

10 46

Ştiaţi că pe vremuri, ţinutul Moldovei (care cuprindea regiunea Moldovei a României şi Republica Moldova de azi) a încorporat şi ţinutul imens al Ucrainei, dintre Nistru şi Nipru? Citez din excepţionala monografie a lui N.A. Bogdan, “Oraşul Iaşi”. Autorul se referă la cea de a treia domnie în Moldova a lui Duca Vodă, cea dintre anii 1678 şi 1683.

Sosind în Iaşi, în ziua de Sf. Neculai, Gheorghe Duca-Vodă se odihni până la vremea secerei, când abia a putut plăti mucaramcaua (bir pentru reînnoirea Domniei). În primăvara următoare, el puse să se sfârşească de reparat şi zugrăvit biserica Domnească Sf. Neculai, pe care n-o putuse isprăvi Antonie-Vodă. În această vreme multă stricăciune făcură turcii Moldovei, care ajunsese un adevărat paşalâc turcesc, întrucât nu era an în care să nu ridice aceştia oaste şi biruri noi din ţară, fără ca Vodă să crâşnească macar împotriva lor. Căci se vede că el avea gânduri mai departate ca să-şi poată atrage deosebita dragoste a Sultanului: anume, aflând că Ucraina, ţară căzăcească dintre Nistru şi Nipru, devenise paşalâc turcesc, stăruia din răsputeri să i se dea sub stăpânirea lui, spre a o uni cu Moldova. Şi reuşi, după oarecare sforţare, a îndupleca pe Sultanul Mahomet (notă: e vorba de Mehmet al IV-lea, sultanul între 1648 şi 1687) încât acesta îi trimise un firman prin care-l numi Domn şi peste Ucraina, dându-i caftan şi buzduganul acelei ţări. Atunci Duca rândui îndată pe un nemesnic (notă: locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă) al său, Iane Drăghinici, ce era în Iaşi postelnic al doilea, de-l puse Hatman la Nemirova, oraşul de căpetenie al Ucrainei. Drept această nouă demnitate, Duca începu a-şi scrie pe peceţi şi hrisoave tituluşul: “Gospodari zemli Moldavskoi i zemli Ucrainskoi”, adică “domn al Moldovei şi Ucrainei”.

Atunci Domnia Moldovei avu stăpânire peste cea mai mare întindere de pâmânt! Rău şi pizmatareţ (notă: duşmănos) cum era Duca, zice Cronicarul, dacă se văzu Domn atât de însemnat peste Moldova mărită cu Ucraina, a pus biruri noi şi mari pe boierime şi pe ţărănime, zicând că împărăţia are multe treburi şi nevoi, şi el, ca slugă credincioasă a împărăţiei, trebuie să-i dea tot ajutorul; că era doar mehenghi (notă: şmecher) şi isteţ la fire, şi lacom la avuţie, el şi Doamna sa. Atunci a iscodit Duca-Vodă mortasipia (notă: taxă la vânzarea vitelor și a mărfurilor) în ţară, făcând să dea boierii cei mari şi mănăstirile chiar goştină de oi (dare în natură). De lăcomie mare ce avea să tot strângă bani mai mulţi, Duca era nu numai Domn, dar şi Visternic Mare, şi negustor şi vameş, aşa că luă el şi Doamna lui toată hrana oamenilor şi precupiau (notă: speculau) tot ce se întâmpla, revânzând cui îi trebuia cu preţuri îndoite. Doamna crâşmăria bucatele din casă, pâinea, băutura şi pocloanele ce le veneau la Camara Domnească ; mai făcea şi negoţ de boi, apucând iarna fineţele norodului, de-i ducea la sapă de lemn.

Duca-Vodă era o urgie al lui Dumnezeu pe norod; nimicia şi prăda pe toţi în toate chipurile. Pe unii îi arunca în temniţă, pe alţii îi bătea singur cu buzduganul în piept până ce rămâneau morţi, că nu cruţa nici boier, nici ţăran, nici femei. Mai puse în fiare pe boierii Toader Paladi, vel-Vornic de Ţara-de-Sus, Tudosie Dubău, vel-Spatar, Chiriac Sturza, Biv-vel Spatar şi pe alţi mulţi. Pe Ursache, fost Visternic mare, foarte bogat, l-a dezbrăcat cu pielea şi l-a legat, iarna pe ger, la un stâlp, după care îl ţinu un an în temniţă, bătându-l la falangă, până ce i-a luat 250 de pungi de aur.

P.S. Ce despot crud am mai avut parte şi noi românii…

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie