Ce înseamnă să fii un conducător tiranic şi aspru: n-ai parte nici de lapte! Iată ce-a păţit domnitorul Gheorghe Duca…


Gheorghe Duca (cca. 1620 – 31 martie 1685) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678.

De neam grec și de origine modestă, dar crescut în casa lui Vasile Lupu, vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.

Gheorghe Duca a fost renumit pentru dările impuse ţăanilor,care sărăcesc cumplit ţara, şi care duc la o răscoală cu greu potolită de forţele armate.

Cronica moldoveană consemnează cu multă forţă morală, blestemul popular asupra domnitorului Duca-Vodă care, după mazilire şi rămas fără domnie, cuteza să scape cu fuga spre sălaşurile căzăcimii sau ale tătarilor de peste Nistru. Duca-Vodă, mai adaugă cronica, s-a oprit cu cei câţiva însoţitori, înfricoşaţi de răzbunarea poporului, la o casă ţărănească şi a cerut „puţin lapte”. “N-avem lapte!” A fost răspunsul aspru al ţăranului, “fiindcă ne-au luat vacile Duca-Vodă, mânca-l-ar viermii cei neadormiţi!”


Lasă un comentariu