Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Uciderea domnitorului Nicoară Potcoavă, din romanul lui Mihail Sadoveanu

250

CazacIoan Nicoară sau Nicoară Potcoavă ne este cunoscut mai mult datorită romanului cu acelaşi nume al lui Mihail Sadoveanu. Era un bărbat falnic, iar când s-a întâmplat de a luat domnia Moldovei, era cam de 40 de ani. Avea o „statură impunătoare şi înfăţişare frumoasă, purtând barbă lungă, după obiceiul domnitorilor moldoveni” şi aşa cum se ştie de o forţă herculeană. Rupea cu uşurinţă o potcoavă în mâini, fapt care a făcut să i se adauge şi numele de „Potcoavă”.

Frate cu Ioan Vodă cel Viteaz, asistă neputincios la uciderea mişelească a acestuia la Roşcani, în 1574. Nicoară Potcoavă încearcă în lunile august-septembrie 1577, împreună cu 330 de oameni conduşi de hatmanul Şah şi moldoveanul Topa, să cucerească tronul Moldovei. Nu reuşeşte. Revine la sfârşitul lui noiembrie acelaşi an şi are noroc, înfrângându-l pe Petru Şchiopul, devenind domn prin „voinţa ţării”.

Îşi menţine tronul, punându-l din nou pe fugă pe Petru Şchiopul în lupta de la Dracolina, din 15 decembrie 1577. Dar nu reuşeşte să obţină confirmarea Porţii. Sultanul Murad al III-lea, furios, dădu poruncă în Transilvania şi Ţara Românească să se adune oşti pentru a-l alunga pe Nicoară Potcoavă. Ştefan Bathory, noul rege al Poloniei, îl sfătuieşte „prieteneşte” să se retragă de pe tronul Moldovei. Nicoară îl ascultă şi pleacă în Polonia. La 1 ianuarie 1578, Petru Şchiopul intră în Iaşi ca domn.

Începând de acum, pentru Nicoară Potcoavă apare calvarul. Prin înşelăciune magnatul Seniatwski, paladinul Poloniei, care-i urmărea averea, îl prinde şi-l închide. La 10 februarie 1578 este dus la Varşovia, în aprilie este transferat la cetatea Rawa, iar peste două luni este întemniţat la Liov. Şi iată că, la 16 iunie 1578, se produce tragicul deznodământ.

Uşa temniţei se deschide. I se aduce la cunoştinţă că este condamnat la moarte. Nu-i vine să creadă. Cu lanţuri la mâini şi picioare este dus la eşafodul ridicat în Piaţa Mare din Liov. Un mare număr de soldaţi înarmaţi păzea eşafodul şi încerca să potolească mulţimea adunată, care nu suporta o asemenea nelegiuire.

Aflăm din scrisoarea lui Filippo Tolducci, din 12 iulie 1578, despre ultimele cuvinte ale lui Nicoară Potcoavă adresate mulţimii din piaţă: „Sunt osândit la moarte dar nu ştiu pentru ce, fiindcă nu cunosc să fi săvârşit în viaţa mea vreo faptă pentru care ar trebui să sfârşesc astfel. Ştiu bine că am luptat întotdeauna bărbăteşte şi cavalereşte, cu cinste, împotriva duşmanilor creştinătăţii. Nu cunosc niciun alt motiv, dar dacă eu sunt condamnat la moarte pentru că turcii cu plată, au cerut regelui vostru, supusul său, să facă acest lucru şi regele a poruncit călăului să ducă treaba la bun sfârşit, pentru mine n-are nici o însemnătate. Dar, ţineţi minte că nu va trece mult timp şi cel care mă va ucide azi pe mine, v-ar putea ucide şi pe voi şi că făpturile voastre şi cele ale regilor voştri vor fi duse la Constantinopol de îndată ce cel care plăteşte o va cere”.

Fireşte că cererea turcilor şi aurul lui Petre Şchiopul au contribuit la condamnarea la moarte a viteazului Nicoară Potcoavă. O lovitură scurtă a securii călăului şi capul lui Potcoavă se rostogoli. „Când călăul, după obiceiul vremii, arătă poporului capul sângerând pentru a arăta că dreptatea a fost făcută, un murmur de durere şi de revoltă izbucni atât de violent încât, dacă nu s-ar fi asigurat o pază puternică, s-ar fi putut dezlănţui o revoltă, fiindcă soldaţii puseseră deja mâna pe archebuze”.

Cu greu spiritele au fost liniştite, oamenii lui Potcoavă reuşind să răscumpere şi să depună capul şi corpul în biserica ortodoxă din Liov. Amintirea crimei n-a fost uitată de poporul polonez. În arsenalul din Gdansk (1601-1605) se va aşeza efigia din piatră a lui „Ioan Potcoavă”, la picioarele unei statui din piatră a unui oştean moldovean, în semn de omagiu pentru cinstitul şi viteazul Ioan Nicoară Potcoavă.

Orgoni Crystal