Orgoni Crystal

 

Natalia Keşco şi Milan Obrenovici – regina şi regele Serbiei, cu sânge românesc. Ce destin tragic au avut…

806

blankCine cunoaşte ceva mai mult din istorie, ştie că la sfârşitul secolului al XIX-lea, o româncă (mai precis basarabeancă) a fost regina Serbiei. Este vorba de Natalia Keşco, căsătorită cu regele Serbiei, Milan Obrenovici. Culmea e că şi Milan avea sânge de român, din partea mamei sale, Maria Catargi (din marea familie boierească Catargi), tatăl ei, dar şi bunicul ei fiind mari logofeţi ai Moldovei.

Şi mai mult decât atât, cei doi (Natalia şi Milan) erau rude – veri de-al doilea. Străbunicul Nataliei a fost domnitorul Moldovei Ioniţă Sturdza Vodă, iar fratele străbunicii lui Milan a fost un alt domnitor moldovean, Mihail Sturdza Vodă. Şi încă un fapt: mama prinţului sârb, Maria Catargi, a fost iubita primului domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza.

Tatăl Nataliei, fiica colonelului Petru Keşco din Basarabia (aflat în armata ţaristă) a murit de tânăr, astfel că Natalia a rămas orfană din copilărie, crescând în casa mătuşii materne Ecaterina Moruzi, soţia lui Constantin Moruzi, şambelan al ţarului, dar şi la bunica din Iaşi, Marghioliţa Rosetti-Roznovanu.

Şi-a completat educaţia în pensionul maicilor de Sion, la Paris şi a călătorit cu mătuşa sa în Rusia, Franţa şi Austria. S-a căsătorit în octombrie 1875, cu Milan Obrenovici principele moştenitor al Serbiei (ajuns pe tron în urma asasinării unchiului său Mihail). După un an, s-a născut principele moştenitor Alexandru.

Firea nestatornică a principelui Milan, autoproclamat rege în 1882, superficialitatea în conducerea treburilor de stat, tendinţele autoritariste şi dezordinea în finanţe au provocat neînţelegeri grave între cei doi soţi, totul terminându-se cu un divorţ, în 1888.

Natalia a plecat în Franţa, la Biarritz. Mai târziu, a intrat în conflict cu Alexandru, opunându-se căsătoriei lui cu o văduvă, fosta ei doamnă de onoare, Draga Lunjevica-Masin. Inconsecvenţa regelui Milan, care demisiona sau revenea în Serbia în funcţie de interesele austriece sau de strâmtorarea sa financiară, adăugate greşelilor provocate de lipsa de experienţă şi influenţabilitatea regelui Alexandru – complet dominat de soţie –, au dus la nemulţumirea extremă a populaţiei.

În noaptea zilei de 10 iunie 1903, un grup de ofiţeri a luat cu asalt palatul, cerându-i lui Alexandru să divorţeze sau să abdice. Refuzul categoric al regelui a dezlănţuit furia complotiştilor, cei doi fiind masacraţi cu săbiile şi împuşcaţi. Rămăşiţele regale au fost înmormântate în grabă în mănăstirea Sf. Marcu, fără participarea rudelor, iar familia reginei a fost expulzată din Serbia.

După aflarea teribilei veşti, regina Natalia s-a retras într-un doliu perpetuu, la călugăriţele Ordinului Sionului. În 1905, s-a convertit la catolicism şi şi-a sfârşit viaţa printre ele, fără a se călugări. Mormântul ei se află în apropierea Parisului, la Lardy (Essone).