Luminile misterioase din Munţii Retezat şi legătura lor cu un tragic accident aviatic

1.836 vizualizari

În noaptea de 13 spre 14 august 1991, un accident aviatic grav a avut loc în România, soldându-se cu 9 morţi. Catastrofa a avut loc în timpul unui zbor Bucureşti – Timişoara, undeva deasupra Munţilor Retezat. Oficialii au afirmat prima dată că tragicul accident s-ar fi datorat unei furtuni puternice. Însă, specialiştii de la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie au infirmat această explicaţie. În noaptea respectivă, în zona Munţilor Retezat nu se înregistraseră fenomene atmosferice deosebite, nefiind ploi torenţiale sau intensificări spectaculoase ale vântului. Nici ipoteza unei defecţiuni tehnice nu a rezistat confruntării cu cele constatate la locul dezastrului.

După aproape un an de cercetări, au fost date publicităţii rezultatele anchetei efectuate de autorităţi. S-a ajuns la concluzia că de vină a fost nu o defecţiune tehnică, aşa cum se crezuse la început, ci lipsa totală de orientare a echipajului, în urma calculului eronat al timpilor parţiali de parcurs pe tronsonul de zbor.

Printr-o bizară coincidenţă, în dimineaţa de după catastrofă, înaintea apariţiei vreunei ştiri despre cele întâmplate, ziarul „Zori noi” din Petroşani, din 14 august 1991, publica, sub titlul „Fenomen misterios”, un mic articol consacrat aventurii unui grup de şapte persoane în noaptea de 4 august 1991, nu departe de locul prăbuşirii. Doi salvamontişti experimentaţi, împreună cu cinci turişti, au plecat de la cabana Pietrele, de pe valea Stânişoarei, spre baza Salvamont de lângă lacul Bucura, ducând alimente necesare pentru câteva zile. Pe la ora 19 au ajuns la refugiul Genţiana. După o pauză de circa 20 de minute, au început să urce spre Şeaua Bucurei. Un grup de patru turişti o luase înainte. Cam la şase sute de metri de Genţiana, aceşti turişti au văzut o lumină, undeva în spate. S-au oprit, i-au aşteptat pe cei rămaşi în urmă şi i-au întrebat de ce au semnalizat atât de puternic. Ceilalţi au răspuns că nu semnalizaseră.

Şi-au continuat drumul împreună şi, mai aproape de Şeaua Bucurei, toţi au văzut o lumină care se deplasa destul de repede, pe Şeaua Pietricelele. Crezând că e un turist rătăcit, au început să strige şi să agite lanternele aprinse. Lumina, a cărei traiectorie iniţială era liniară, a început să se deplaseze în zigzag, iar viteza ei a crescut. Era limpede că nu putea fi vorba de un om. Fetele din grup s-au speriat şi au încercat să fugă. Lumina, de culoare roşie, s-a apropiat până la câteva zeci de metri. Lumina a staţionat puţin, apoi s-a întors către Valea Rea, de unde venise.

Reluându-şi urcuşul, membrii grupului au observat spre Valea Rea, o lumină de un alb intens. Apoi o alta, de un albastru pal. După câteva minute, au ajuns pe Şeaua Bucurei. De acolo se vedeau o multitudine de puncte luminoase verzi, albastre, turcoaz -aceasta era culoarea dominantă -, dar şi galben-roşiatice şi roz. Ele au luat mai întâi forma unui ovoid, situat în partea de sus dreapta a Văii, care s-a transformat într-un cilindru bine conturat; au urmat un paralelipiped cu toate laturile luminate, un triunghi şi o inimă uriaşă.

Au avut aceste OZN-uri misterioase vreo legătură cu accidentul din 13/14 august 1991?