Oare cine n-a auzit de marele scriitor Liviu Rebreanu, autorul primului roman românesc cu adevărat epocal, pe nume „Ion”? Scriitorul s-a născut în satul Târlişina, în frumosul ţinut al Năsăudului, pe atunci aflat sub dominaţia Imperiului Austro – Ungar. În 1900, Liviu Rebreanu a intrat la Şcoala reală superioară de honvezi din Sopron (localitate în Ungaria, spre granţia cu Austria). În continuare, a obţinut o bursă la Academia militară „Ludoviceum” din Budapesta, unde a urmat cursurile încă trei ani, la 1 septembrie 1905 fiind declarat sublocotenent de infanterie şi trimis la regimentul 2 de honvezi din garnizoana Gyula, la graniţa de est a Ungariei. Dar la 12 februarie 1908, Liviu Rebreanu a demisionat din armată şi a revenit în sânul familiei, la Prislop.
În 1910, la cererea guvernului austro-ungar, Liviu Rebreanu este arestat, extrădat şi încarcerat la Gyula, fiind deţinut nu mai puţin de şase luni. Timpul petrecut în detenţie l-a folosit traducând din Gorki, îndeosebi. După eliberarea din închisoare, în august 1910, Rebreanu s-a dus mai întâi la Năsăud, orășelul unde urmase gimnaziul și unde i se stabilise familia. În această perioadă, sora lui mai mare, Livia, i-a povestit despre o crimă petrecută în cătunul Prislop din apropiere. Acesta a fost sâmburele marelui roman „Ion” de mai târziu, în care este analizată patima pentru pământ a ţărănimii.
Romanul „Ion”, care l-a făcut celebru în lumea întreagă, a apărut în 1920. Era cel dintâi roman românesc cu adevărat epocal, roman pe care avusese formidabila voinţă de a-l copia de 5 ori. El începuse prin 1917 şi un alt roman, „Şarpele”, având ca punct de plecare drama Iosif-Anghel.
Despre „Ion”, Liviu Rebreanu a declarat următoarele într-un interviu acordat în anul 1926: „Da, „Ion”… E o carte care a avut mult răsunet. Nenumăratele onoruri care s-au adus acestui roman riscă să mă înăbușe sub lespedea grea a oficialității. Adevărul e că „Ion” corespunde nu numai tendințelor firii mele, dar și poporului românesc, păstor și azi plugar, adică în marea lui majoritate legat de pământ, acest izvor dumnezeiesc al tuturor civilizațiilor. Ideea romanului mi-a venit în 1907 când am văzut pe câmp un țăran care făcea parcă temenele și săruta pământul. Omul se socotea singur și nevăzut de nimeni. Am intrat apoi în vorbă cu el și am aflat că dusese crâncena luptă pe la multe ocoale, judecătorii și tribunale până dobândise deplina stăpânire a pământului său. O primă redactare am făcut-o în 1913, apoi în 1916, lucrând neîntrerupt zi și noapte, în timp ce Bucureștiul era atacat de Zeppelinuri și apoi ocupat de dușmani. Scriam până şi ziua, iar după aceea mă duceam să fac coadă la brutării… „Ion” a fost redactat ultima oară în 1919, și de atunci îl perfecționez cu fiecare ediție”.