Constantin Dimitrescu-Severeanu (1840–1930) a fost un binecunoscut chirurg român. A fost elevul lui Carol Davila și profesor la Facultatea de medicină din București. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1929, scoate lucrarea „Din amintirile mele”; în volumul II din ea, putem afla care era viziunea profesorului despre cauzele şi desfăşurarea primului război mondial. Citez fragmente din lucrare:
* Acest război, măcel al omenirii, a fost mult pregătit de nesățioasa Germanie. Poporul german avea o mare ură seculară contra Franței. Poporul francez este mai umanitar, nu are tendință de rapacitate, este delicat și la maniere și la vorbire, este un popor cioplit, lustruit; într-un cuvânt, este un popor civilizat. Limba franceză este dulce și plăcuta la vorbire, ceea ce a făcut că a devenit limbă diplomatică. Germanii, cu toată cultura lor, după mii dc ani mai păstrează încă brutalitatea teutonilor; ei au tendințe barbare si aceasta au dovedit-o și în ultimul război, pentru ca s-au purtat ca şi teutonii. Teutonii aveau deviza că, pe unde vor trece ei să nu rămână decât pământul negru și niciun om să nu fie cruțat. Germanii au indispus pe toata lumea, așa că 52 de state de pe glob s-au ridicat contra lor.
* Dorința germanilor era sa distrugă Franța, și pe urmă, prin forţa brutală, să domnească asupra lumii întregi și să introducă limba germană ca limbă diplomatică. Pe când germanii se pregăteau pe ascuns, celelalte state, încrezătoare în sinceritatea lor, au stat indiferente. Germanii se pregăteau să le surprindă buna credință, înarmau tot poporul, îngrămădeau muniții, vapoare puternice, aeroplane, zepeline și gaze asfixiante cu care să dea lovitura cea mare Franței. Ei acaparaseră Italia; de Anglia erau siguri că, fiind nepregătită, nu putea să intre în luptă. De Rusia erau încredințați că ea era împânzită în toate admnistrațiile și în armată de germani, că spionii mișunau ca muștele peste tot, așa că, la cel dintâi semnal revoluția avea să izbucnească chiar în mijlocul luptelor.
* Germania era gata de atac. Planul lor de război era cunoscut de toţi germanii, așa că mai mulţi autori germani au scris lucrări de război. În anul 1911, cu 3 ani înainte de primul război mondial, generalul von Bernardt a descris totul și a spus că drumul cel mai scurt pentru a ajunge la Paris era să treacă peste Belgia. Profesorul Tanehberg, în 1912, a publicat un volum prin care arăta același lucru; el a mai adăugat și care era proiectul de cucerire ale germanilor. Era ceva monstruos, care a speriat toată lumea. Tanenberg arăta prin hărți geografice ce doreau să ia germanii de la țările învinse. De la Franța să îi ia toată partea de nord compusă din 12 departamente și toți locuitorii francezi în termen de un an să părăsească totul în favorul unor colonizări germane, să îi ia toată marina de război, să îi ia toate coloniile, cu excepţia Algeriei, să-i impună o despăgubire de război imensă, ce nu putea fi plătită în nicio sută de ani și în tot timpul acesta să fie ocupată de o armată numeroasă. De asemenea, Germania urma să ia mare parte din America de Sud și din Asia, fără ca Franța și Anglia să se opună. Acestea erau dorințele germanilor înainte de război.
* Când s-a atras atenția germanilor că exista un tratat din 1830, prin care se garanta integritatea și neutralitatea Belgiei, semnat şi de Germania, cancelarul german Theobald von Bethmann Hollweg a declarat că toate tratatele sunt foi de hârtie pentru alte folosinţe.
* Austria, șireată cum a fost totdeauna, supranumită „Vulpea vicleană”, adunând petec cu petec din țările vecine, ajunsese odată cea mai puternică împărăție. Ea ocupa a treia parte din toată Europa. După ce a fost ajutată de Polonia, sub regele Stanislas, și de Bohemia, sub regele Carol al IV-lea, scăpată de urgia turcească, Austria a ocupat Bohemia și a luat a treia parte din Polonia. Era tot nesătulă, aşa că a luat și de la noi, tot prin șiretenie, Bucovina și a ocupat și cele 5 județe ale Olteniei. Austria a pus ochii şi pe Serbia, care îi stătea în cale ca să ajungă până la marea Egee.
* Austria aştepta doar o ocazie favorabilă. Întâmplarea a făcut ca Franz Ferdinand, moștenitorul prezumtiv al împăratului Franz Joseph, să fie asasinat de un dezmetic fanatic la Sarajevo. Mare a fost bucuria austriecilor că li s-a îndeplinit visul. Aceasta a fost ocazia cea mai bună a Germaniei, aliata Austro-Ungariei, să o îndemne, să o încurajeze ca să atace Serbia, știind bine că prin declararea de razboi contra Serbiei, Germania va şti să profite. Serbia, fiind atacată de Austro-Ungaria, a fost aparată de Rusia care i-a luat apărarea și i-a declarat razboi Austro-Ungariei. Franța, care era aliata Rusiei a urmat-o, și atunci, Germania, care nu aștepta decât intrarea Franței în acțiune, i-a declarat acesteia razboi. Astfel, ea a pornit cu puteri formidabile, trecând peste Belgia ca să ajungă mai repede la Paris, înainte ca Franța să aibă timp sa fie pregătită. Germanii au întâmpinat o rezistență puternică. Franța și-a concentrat armatele și a ieșit în calea germanilor pe Marna, la 30 kilometri de Paris. Acolo a fost o luptă crâncenă, unde germanii au fost bătuți.
* Armatele germane cu ale aliaților lor se adunau din ce în ce mai mult, pentru o luptă decisivă. Aceasta fiind o amenințare mare, guvernul României a luat hotarârea definitivă să intre în acţiunc și a declarat razboi Austro-Ungariei în ziua de 14 spre 15 august 1916. Noaptea armatele noastre au trecut peste Carpaţi. Austro-Ungaria, fiind ocupată pe alte fronturi, nu se putea apăra, așa încât Germania a fost nevoită sa retragă de pe frontul francez şi două milioane din luptătorii ei i-a trimis, sub comanda Mareșalului Makensen, contra noastră. Astfel, armata germană s-a slăbit pe frontul francez, iar englezii au venit în ajutorul Franței. Italia a găsit un pretext serios pentru a se retrage din alianța cu cele două puteri și a profitat de ocazie, pentru a-și revendica drepturile asupra provinciilor ocupate de Austria, făcând o declarație de război şi, astfel, ea a intrat în acțiune.
* SUA, văzând pericolul ce amenința omenirea, a declarat și ea război Germaniei și a pornit cu toată puterea armată, băgând groaza în armata germano-austriacă. Germania ademenise pe Bulgaria, dându-i bani și promiţându-i toată Dobrogea, o mare parte din teritoriul Serbiei, Macedonia și alte multe avantaje.
* Armatele aliate – germane, austriace, ungare, bulgare și turce – au năvălit asupra noastră cu puteri de cinci ori mai mari, cu soldați obişnuiţi în lupte și cu arme mult mai perfecționate faţă de ale noastre. Armata noastră a opus o rezistentă vrednică de laudă, a făcut o retragere onorabilă și s-a întărit în Moldova, unde a dat lovituri teribile. Dacă nu ar fi izbucnit revoluția în Rusia și marea debandadă în urma ei, armatele aliate Germaniei ar fi fost învinse în câteva zile și frontul lui Makensen ar fi dispărut.
* După patru ani de lupte crâncene, neîntrerupte, armatele aliaţilor centrali au obosit, locuitorii statelor germane, austro-ungare și bulgare nemaiputând suporta greutatea războiului. În Germania s-a declarat revoluția, iar în Bulgaria a avut loc o debandadă în armată, așa că divizii întregi s-au predat armatei franceze de la Salonic. În armata austriacă, soldaţii din toate provinciile au dezertat la inamic. Armata germană pe frontul francez a cerut Armistițiu. Împăratul Wilhelm a părăsit armatele lui, fugind în Olanda.
* Patru mari împărății – Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Turcia – au dispărut din Europa, topindu-se ca o bucată de ziar într-un pahar cu apă. În locul lor s-au refăcut micile state, care secole au suferit opresiunea cea mai nedreaptă din partea acestor împărății. România, sub regele Ferdinand și regina Maria, s-a reconstituit în limitele Daciei, și toţi românii s-au adunat la un loc, ca niște buni frați ce sunt.
