Ce era cu adevărat buzduganul pe vremuri? Un adevărat simbol al puterii domneşti

Se stie că voievozii români întrebuintau ca arme de luptă şi buzduganul, iar cro­nicarul Miron Costin arată că printre alte insignii ale boierilor era şi buzduganuI. Pârcălabul Sucevei, purta la tabără buz­duganul. Pârcălabul a fost în Evul Mediu un dregător cu atribuții militare, desemnat să guverneze o cetate, un ținut sau un județ. El avea atribuții administrative, militare și judecătorești, pârcălabul fiind totodată reprezentantul puterii centrale, adică al domnitorului țării, în ținut sau județ. Astăzi ar fi un fel de prefect.

Dar, să revenim la buzdugan… El era format dintr-o bucată principală, numită ghioagă, ce avea 4 feţe şi 12 colţuri. La mijloc, ghioaga era străpunsă de un ghivent. Apoi, avea un mâner destul de lung, care se termină cu o agăţătoare largă, în forma unei scări de şa. Două cuie legau agăţătoarea de mâner, precum şi ghioaga de mâner. Totul era din aramă turnată, cizelată artistic. În ghioagă era şi plumb, de vreme ce greutatea totală a unui buzdugan depăşea 1 kg.

Din „Cronica moldo-polonă” (1352 − 1564) aflăm că Ştefan-Vodă Tomşa, neînduplecat, „l-a lovit cu buzduganul” pe Despot-Vodă (la 1563). Aşadar, buzduganul era un semn al puterii politice domneşti.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.