Argumente în favoarea reîncarnării

A crede în reîncarnare înseamnă a crede că, după moarte, sufletul omului intră într-un alt trup şi începe o nouă viaţă. Între o reîncarnare şi alta sufletul face o pauză care durează, după unii câteva săptămâni, după alţii câteva mii de ani. Grecii numeau reîncarnarea sau migrarea sufletelor metempsihoză.

Argumentele pe care le invocă adepţii reîncarnării sunt următoarele:

1) Inegalităţile naturale: dacă Mozart compunea bucăţi muzicale la vârsta de 5 ani, înseamnă că le concepuse în alte vieţi anterioare; dacă un copil se naşte handicapat, spre deosebire de altul care se naşte supradotat, înseamnă că are de ispăşit păcate săvârşite în alte vieţi anterioare; un om nu se poate realiza pe deplin în această viaţă atât de scurtă, cu atât mai puţin un copil mort într-un accident; deci este nevoie de cel puţin încă o viaţă;

2) Credinţa în reîncarnare îi dă omului speranţă împotriva perspectivei îngrozitoare a unui iad veşnic. Dumnezeu nu-l poate condamna la chinuri veşnice pe om, fiinţă atât de fragilă. Celor care au alunecat în alcoolism, dezmăţ, crimă şi alte vicii, trebuie să li se dea posibilitatea de a se reabilita, de a se purifica, de a ispăşi de-a lungul unei serii întregi de vieţi pământeşti. Astfel sufletele care au căzut în greşeli, au posibilitatea să-şi facă purgatoriul pe pământ;

3) Sunt fenomene care nu se explică dacă nu au fost trăite într-o viaţă anterioară. Astfel un profesor are impresia că ştie deja un poem pe care îl citeşte pentru prima dată. Cine nu a avut impresia că a mai văzut locuri sau chipuri pe care le vede pentru prima dată sau că a mai trăit situaţii pe care le trăieşte pentru prima dată în viaţă? Unii înţeleg sau vorbesc limbi pe care nu le-au învăţat niciodată; evident, le-au învăţat într-o viaţă anterioară. Cei care au făcut experienţe ca cele descrise de Dr. R. Moody în cartea Viaţa de după viaţă, adică au revenit la viaţă după moartea clinică, sunt o dovadă că sufletul poate intra din nou în trup;

4) Credinţa în reîncarnare e capabilă să elimine rasismul, conflictele interetnice şi, în general, duşmăniile şi ura dintre oameni şi să instaureze iubirea, fraternitatea, armonia universală: deviza trâmbiţată de toate masoneriile din lume. Cum să mai fii rasist sau să te ridici împotriva unei alte etnii, de vreme ce tu însuţi într-o existenţă anterioară ai aparţinut rasei galbene sau celei negre sau naţiei iudaice sau celei arabe sau celei maghiare? „Credinţa în reîncarnare, declară şeful spiritual al budiştilor, Dalai Lama, ar trebui să nască iubirea universală, căci toate fiinţele vii, în cursul nenumăratelor lor existenţe, inclusiv cea actuală a noastră, au fost părinţi, copii, fraţi, surori şi prieteni pe care i-am iubit”;

5) În Sfânta Scriptură (se ştie că creştinismul e împotriva reîncarnării), afirmă adepţii acestei credinţe, sunt texte în favoarea reîncarnării. De pildă, răspunsul dat de apostoli lui Isus: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre profeţi” (Mt 16,14). Sau textul în care evreii se întreabă dacă Ioan Botezătorul nu este Ilie (cf. In 1,21) sau textul în care Irod se întrebă dacă Isus nu este Ion Botezătorul înviat (cf. Mt 14,1-2) etc.