În Biblie ni se vorbeşte de faptul că Soarele s-a oprit în mijlocul cerului o zi întreagă! Acelaşi lucru ne spun şi vechi cronici mayaşe, egiptene sau chinezeşti… Ce s-a întâmplat atunci?


În Vechiul Testament, Cartea lui Iosua 10:12,13, ni se relatează cum Iosua, fiind în luptă cu cinci împăraţi ai amoriţilor, la un moment dat a strigat: „Opreşte-te Soare asupra Gabaonului şi tu Lună asupra văii Aialonului!” Şi Soarele s-a oprit şi Luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Aşadar, Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape, o zi întreagă. Însă, noi astăzi ştim că nu Soarele se învârteşte în jurul Pământului, ci Pământul în jurul Soarelui, iar ziua şi noaptea se datoresc mişcării Pământului în jurul axei sale. Însă, s-ar fi putut opri sau încetini Pământul să se rotească în acele vremuri îndepărtate? E adevărat sau nu ce a spus Iosua? Newton a demonstrat că Pământul ar putea fi încetinit, fără ca locuitorii lui să simtă un apreciabil şoc în privinţa aceasta. Din cercetările efectuate de oamenii de ştiinţă, au ieşit câteva confirmări că relatarea lui Iosua este adevărată; ziua aceea a fost aproape dublă.

Herodot, istoricul grec care a trăit cu 480 ani înainte de Hristos, ne spune că preoţii egipteni i-au arătat o descriere a unei zile lungi. Scrierile vechi chineze la fel vorbesc de o zi lungă în timpul domniei împăratului Yeo, care a fost contemporan cu Iosua. Pe la începutul secolului al XX-lea, amiralul Palmer a descoperit în Mexic un document, care spune că Soarele s-a oprit pentru aproape o zi întreagă în anul „celor şapte iepuri”, care corespunde cu anul în care Iosua a cucerit Canaanul. Deci, vechile scrieri ale egiptenilor, ale grecilor, ale chinezilor, ale mayaşilor şi ale evreilor vorbesc despre o zi lungă.

Anumiţi astronomi au cercetat pe bază de calcule să vadă dacă a fost sau nu o zi mai lungă aşa cum spune Biblia. Astfel, Profesorul Totten a făcut calcule astronomice pe care le-a publicat. Luând echinocţiile, eclipsele, tranzitele şi mergând cu calculele de la prezent înapoi la solstiţiul de iarnă a zilei lui Iosua, a găsit că acţiunea s-a petrecut într-o zi de miercuri, iar calculând invers, de la Creaţie spre Iosua, acţiunea a căzut într-o zi de marţi. El a demonstrat că în istoria lumii a fost introdusă o zi, care nu este alta decât ziua dublă a lui Iosua. Cercetătorul W. Maunders de la Observatorul Regal Greenwich, de asemenea a publicat un studiu asupra aceluiaşi subiect; şi prin calcule, a stabilit nu numai data, ci şi timpul zilei când senzaţionalul fenomen a avut loc.


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.