
Ideea unor civilizații antice avansate, cum ar fi Atlantida, epoca vedică sau alte culturi pierdute, stârnește adesea dezbateri aprinse în lumea ştiinţifică. În mod interesant, Biblia, în Eclesiastul 1:9-11, pare să ne spună cam acelaşi lucru:
9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
Ar putea aceste versete să sugereze cunoștințele, tehnologiile sau realizările uitate ale civilizațiilor antice care s-au pierdut în timp? În plus, se pare că o mare parte din ceea ce credem că este „nou” ar putea fi doar redescoperiri ale cunoștințelor antice, acum uitate…
Interesat e faptul că şi vechii azteci aveau o zicere străveche asemănătoare: „Ce-a fost, încă odată va mai fi. Ceea ce se făcea pe vremuri, încă o dată se va face. Cei care trăiesc acum, vor exista din nou”.