„Vrăjitorul din Oz”, minunată poveste pentru copii, dar plină de semnificaţii oculte ascunse

Cu povestea sa memorabilă şi personajele sale pline de culoare, „Vrăjitorul din Oz” a devenit un basm de referinţă al literaturii americane. Deşi au trecut mai mult de 100 de ani de la lansarea acestei cărţi, copiii din întreaga lume sunt încă fascinaţi de minunata lume a lui Oz. Foarte puţini însă ştiu faptul că, sub masca unei poveşti simple, se ascund simboluri ezoterice foarte profunde, inspirate din teozofie.

Deşi „Vrăjitorul din Oz” este perceput a fi un basm inocent pentru copii, totuşi personajelor şi simbolurilor din această povestire li se poate oferi o a doua interpretare, care variază foarte mult în funcţie de percepţia cititorului. Multe analize care au apărut de-a lungul anilor descriu această povestire ca un „manifest ateist”, în timp ce altele o văd ca fiind o promovare a populismului. Pentru a înţelege adevărul, trebuie să vedem mai întâi care erau crezurile autorului acestui basm.

Teozofia, la baza acestui basm

Frank Baum, autorul „Vrăjitorului din Oz” era membru al Societăţii Teozofice, o organizaţie bazată pe cercetarea ocultă şi pe studiul comparativ al religiilor. Baum avea o înţelegere profundă a teozofiei, şi, conştient sau nu, a creat în „Vrăjitorul din Oz” o alegorie care se baza pe învăţăturile teozofice.

Societatea Teozofică este o organizaţie ocultă, care se bazează în cea mai mare parte pe învăţăturile lui Helena P. Blavatsky, ce căuta o rădăcină comună a tuturor religiilor, cu scopul de a forma o doctrină universală. Astfel, ea declara la lansarea cărţii „Doctrina secretă”: „Învăţăturile conţinute în această carte, chiar dacă sunt fragmentare şi incomplete, nu aparţin nici hinduismului, nici zoroastrismului, nici religiei egiptene, nici budismului, islamismului, iudaismului sau creştinismului. Doctrina secretă este esenţa tuturor acestor religii”.

Cele trei obiective declarate ale teozofiei sunt:

1) să formeze nucleul unei frăţii universale a umanităţii, fără deosebire de rasă, naţiune, sex, castă sau culoarea pielii.
2) să încurajeze studiul comparativ al religiei, filozofiei şi ştiinţei.
3) să investigheze legile neexplicate ale naturii şi puterile latente din interiorul oamenilor.

La baza învăţăturii teozofice se află acelaşi principiu găsit şi alte şcoli oculte: credinţa prezenţei unei scântei divine în fiecare om, care, dacă este „cultivată şi antrenată” poate duce la iluminarea spirituală şi la o stare de „dumnezeire virtuală”. Un alt principiu important găsit în teozofie este reîncarnarea, care presupune faptul că sufletul uman, ca şi alte lucruri din Univers, trece prin şapte stadii de dezvoltare. Scopul sublim al teozofiei este întoarcerea la statutul de divinitate din care provenim. Se poate observa că aceste principii (cu câteva variaţii) pot fi găsite şi-n alte şcoli de ocultism, ca rozicrucianism sau francmasonerie.

Autorul „Vrăjitorului din Oz” era membru al Societăţii Teozofice

Înainte de a scrie „Vrăjitorul din Oz”, Baum a avut mai multe slujbe, una din ele fiind aceea de editor al lui „Aberdeen Saturday Pioneer”. În 1890, Baum a scris o serie de articole, prin care îi conducea pe cititorii săi în teozofie, inclusiv în viziunile sale asupra lui Buddha, Mohamed, Confucius şi Cristos. În acel moment, el nu era membru al Societăţii Teozofice, dar arăta o înţelegere profundă a filozofiei sale. Iată, de exemplu, un fragment dintr-un articol de al său:

În jurul numeroaselor secte pe care le găsim astăzi în America, şi care se abzează pe ocultism, teozofia se remarcă prin inteligenţă. Ea nu este o religie; adepţii săi sunt doar simpli „căutători ai adevărului”. Teozofiştii sunt, de fapt dezamăgiţi de lume; ei îşi caută originile printre oamenii înţelepţi ai Indiei, fiind numeroşi nu doar în Orientul Mijlociu, ci şi în ţări ca Anglia, Franţa, Germania şi Rusia. Ei acceptă existenţa lui Dumnezeu, care este Natura.

Într-un alt articol, acelaşi Baum discută despre folosirea simbolismului şi ocultismului în literatură:

„Există o tendinţă puternică a scriitorilor moderni înspre introducerea unui misticism sau ocultism în scrierile lor. (…) În momentul în care avem din ce în ce mai multe cunoştinţe, dorinţa noastră de cunoaştere creşte, şi suntem mai puţin satisfăcuţi pentru a rămâne în ignoranţă (…) Apetitul generaţiei noastre pentru ocultism cere să fie satisfăcut, căci oamenii vor avea gânduri din ce în ce mai nobile şi mai puternice”.

La 4 septembrie 1892 (la 2 ani după publicarea „Vrăjitorului din Oz”), Frank Baum şi soţia sa, Maug Gage, au devenit membri ai Societăţii Teozofice din Chicago.

În ceea ce priveşte sursa de inspiraţie care a avut-o atunci când a scris „Vrăjitorul din Oz”, Baum a declarat: „A fost inspiraţie pură. Mi-a venit din nimic. Uneori, cred că Marele Autor mi-a trimis un mesaj, şi El m-a folosit ca instrument al Său. Eu s-a întâmplat să fiu acest mijlocitor, şi cred că cheia magică mi-a fost dată pentru a deschide uşile înţelegerii, bucuriei, păcii şi fericirii”.

Povestea „Vrăjitorului din Oz”

Dacă n-aţi citit niciodată această povestire pentru copii, sau nu v-aţi uitat niciodată la filmul ecranizat după acest basm, iată în continuare un scurt rezumat al său. Dorothy Gale este o fetiţă de 12 ani care trăieşte într-o fermă din Kansas alături de mătuşa sa, Em şi unchiul ei, Harry, dar visează să stea într-un loc mai bun, „undeva sub curcubeu”. Într-o zi, Dorothy, în timp ce se afla în casă, este luată prin surprindere de către o tornadă, care o poartă, alături de căţeluşul ei, Toto până în îndepărtatul tărâm de basm Oz. Odată ajunsă pe acel tărâm, Dorothy face cunoştinţă cu oamenii din ţinuturile tărâmului Oz, unde îi întâlneşte pe Sperie–Ciori (omul făcut din paie care îşi dorea să aibă şi el puţină minte), pe Leul cel Laş (care dorea să devină şi el un leu curajos) şi pe Omul Tinichea (a cărei dorinţă era ca la el în piept să bată o inimă la fel ca la toţi oamenii normali).

Când Dorothy află de marele vrăjitor din Oz care se afla în Oraşul Smaragdelor, atunci ea se hotărăşte că trebuie să-l caute şi să ajungă la el pentru a-l ruga să o ajute să se întoarcă acasă, la ferma sa din Kansas. Atunci când cei trei prieteni pe care Dorothy i-a întâlnit pe tărâmul Oz au auzit de puterile pe care le are acest vrăjitor, s-au gândit că îi poate ajuta şi pe ei în prin îndeplinirea dorinţelor pe care ei le aveau.

Călătoria în care ei au pornit, şi anume aceea de a-l găsi pe vrăjitorul din Oz, se dovedeşte a nu fi una foarte uşoară, dar datorită puterilor pe care le aveau fiecare, împreună încearcă să scape de pericolele pe care le întâlnesc în calea lor. După un drum lung şi extenuant, ei ajung la Marele Vrăjitor din Oz, dar acesta nu e de acord să-i ajute pe cei patru atât de uşor, spunându-le că pentru a le îndeplini dorinţele trebuie să treacă prin câteva încercări. Astfel, ei ajung să o omoare pe Vrăjitoarea cea Rea din Apus, descoperă povestea Maimuţelor Înaripate, şi, după toate aceste încercări, se întorc în oraşul Smaragdelor, unde descoperă că vrăjitorul din Oz este de fapt un şarlatan din Omaha.

Semnificaţia ocultă din „Vrăjitorul din Oz”

Întreaga poveste „Vrăjitorul din Oz” este una alegorică, ce priveşte calea sufletului către iluminare –  „calea pietruită cu cărămizi galbene.” Această cale se aseamănă mult cu „drumul de aur” din buddhism (buddhismul constituind o importantă parte din învăţăturile teozofice). Ferma din Kansas în care locuieşte Dorothy simbolizează lumea materială, planul fizic din care fiecare dintre noi îşi începe călătoria spirituală. Dorothy simte nevoia unui loc minunat, „undeva sub curcubeu”, adică un tărâm eteric.

Tornada care o ridică pe Dorothy şi o duce către tărâmul Oz reprezintă ciclurile de karmă, ciclul erorilor şi a lecţiilor învăţate. De asemenea, reprezintă credinţa teozofică în reîncarnare, ciclul naşterilor şi morţilor, până când sufletul devine divin. Interesant e faptul că „drumul pietruit cu cărămizi galbene” semănă cu o spirală; în ocultism, spirala semnifică însăşi evoluţia, ascensiunea sufletului din materie către lumea spirituală.

Înainte de a-şi începe călătoria, Dorothy poartă nişte „pantofi argintii”, care aduce aminte de „cordonul de argint” al şcolilor de ocultism. În teozofie, corpul fizic este legat de corpul astral prin cordonul de argint, ce simbolizează legătura dintre materie şi spirit. Acest cordon de argint este amintit şi de Biblie, în Ecclesiast (12: 6-7):

6. Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
7. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.

În timpul călătoriei sale, Dorothy îi întâlneşte pe Sperie–Ciori, pe Omul Tinichea şi pe Leul cel Laş, care se află în căutarea unei minţi, unei inimi şi, respectiv, a unui curaj. Aceste personaje ciudate întruchipează calităţile necesare celor iniţiaţi în desăvârşirea iluminării. Probabil că Baum a fost inspirat de cuvintele lui Madame Blavatsky: „Nu există pericol pe care un curaj să nu-l poată cuceri; nu există nicio încercare pe care o inimă neprihănită să n-o poată trece şi nu există şi nu există nicio dificultate pe care vreo minte puternică să n-o poată depăşi”. De fapt, multe societăţi oculte, contrar dogmelor unor mari religii ale lumii, au susţinut că oamenii trebuie să se bazeze pe ei înşişi în a obţine iluminarea (pe mintea, inima şi pe curajul lor), niciun ajutor divin nefiind necesar.

Interesantă este semnificaţia câinelui lui Dorothy, Toto. Acesta reprezintă intuiţia, vocea interioară, partea instinctuală şi animalică din noi. Toto nu se înşeală niciodată; de exemplu, atunci când el latră la Sperie-Ciori, Dorothy îl apostrofează: „Nu fi prostuţ, Toto. Sperietorile nu vorbesc”. Dar sperietorile vorbesc în tărâmul lui Oz.

Ce semnifică vrăjitorul?

După ce trec mai multe obstacole, cei patru ajung în oraşul Smaragdelor, acolo unde îl vor întâlni pe vrăjitor. Acesta pare să fie crud, grosolan şi neînţelept. De fapt, vrăjitorul îl simbolizează pe Dumnezeul Vechiului Testament, pe Yahwe, „personajul” opresiv folosit de religii ca iudaismul şi creştinismul, pentru a ţine masele în „întunecimea spirituală”. Mai târziu, aflăm de fapt că vrăjitorul era doar un şarlatan, care dorea să fie venerat constant de către oameni.

Falsul vrăjitor o invită pe Dorothy sa meargă cu balonul său pentru a se întoarce la ferma din Kansas. Totuşi, ea până la urmă ascultă de Toto (îşi urmează intuiţia) şi coboară din balon (acest lucru simbolizează promisiunile goale ale religiilor). Acest lucru o conduce către ultima sa revelaţie, şi cu ajutorul Bunei Vrăjitoare din Nord (ghidul său divin), Dorothy înţelege că tot ceea ce-şi dorea se afla în spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizează faptul că „scânteia divină”, tot ce caută un om în evoluţia sa spirituală, se află ascuns în el însuşi.

Legătura dintre filmul „Vrăjitorul din Oz” (1939), proiectul MK Ultra şi controlul minţii

Basmul lui Baum a fost adaptat în filmul omonim din anul 1939, film regizat de Victor Fleming. Se pare că acest film a fost folosit de către serviciile secrete din SUA, cu scopul de a oferi o bază tematică pentru programul de control al minţii.

Procesul de control al minţii este realizat de către CIA prin intermediul aşa-zisului „proiect Monarch”. În cadrul proiectului Monarch, subiectul este expus unei traume atât de violente, încât mintea sa creează o separare. Mintea sa devine divizată, şi astfel apare o nouă personalitate, modelată de către manipulatori. Atunci când o persoană suferă o traumă indusă de un electroşoc, va simţi o stare de “minte uşoară”, de parcă ar zbura asemenea unui fluture. Există, de asemenea, o reprezentare simbolică privind metamorfoza acestei frumoase insecte: dintr-o omidă, ea se transformă în cocon (ce reprezintă inactivitatea), şi apoi în fluture (noua creaţie), ce se va întoarce la punctul său de origine. Asemenea model migrator face ca fluturele să fie o specie unică. Trebuie să reţinem de aici faptul că fluturele reprezintă simbolul controlului minţii. În timpul “reeducării” lor, subiecţilor li se sugerează că au de-a face cu numeroase simboluri, ca arbori, pânze de păianjen, măşti, labirinturi, fluturi etc.

Iată câteva exemple privind folosirea filmului „Vrăjitorul din Oz” pentru controlul minţii umane:

• Relaţia apropiată dintre Dorothy şi câinele său simbolizează o conexiune foarte subtilă cu folosirea animalelor de către cultele satanice. Unui copil folosit într-un experiment Monarch i se va permite să se lege sentimental de un câine, pentru ca ulterior să fie ucis, pentru a-l traumatiza pe copil.

• „Sclavii” din proiectul Monarch sunt învăţaţi să urmeze „drumul pietruit cu cărămizi galbene”, indiferente câte lucruri înfricoşătoare se află pe această cale.

• Curcubeul cu şapte culori are o semnificaţie ocultă, putând fi folosit în dispozitive de hipnoză.

• Atunci când Dorothy a adormit într-un lan de maci, acest lucru poate semnifica faptul că se folosesc droguri pentru a manipula victimele supuse procesului de control al minţii.
  

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.