Unii chiar n-au ce face: un viticultor s-a dat drept împărat al Italiei, ca să plătească o sumă fabuloasă drept impozit
O glumă în pur stil italian. Dar cu ce urmări! Unora, ele li se vor părea cu specific italienesc, iar altora, de-a dreptul ieşite din obişnuit. Aşadar, omul se numeşte Ilario Vercelli, avea exact 34 de ani (în 1983), şi nu este decât viticultor, cu domiciliul în Asti, localitate din vestita regiune italiană Piemont. Se impun aceste precizări pentru că ele reliefează şi mai mult năstruşnicia ideii care i-a venit acestui tânăr. Cum se ştie, pe acele meleaguri, fiecare cetăţean major este obligat, prin lege, să declare, sub semnătură, câştigurile realizate în anul precedent, astfel încât fiscul să-şi exercite drepturile (sau obligaţiile) de a percepe taxa pe valoarea adăugată.
Aflat într-o asemenea situaţie, Ilario Vercelli, poate sub influenţa lecturii comentariilor politice din ziare, poate determinat de un alt context, încă necunoscut azi de alţii, a completat cu calm foaia de impozit scriind negru pe alb că, în 1982, câştigurile sale nete s-au cifrat la 2 (două) miliarde lire sterline întrucât a reuşit o mediere între doi şefi de mari state. Asta n-o fi fost suficient pentru că, aşa cum spune o vorbă de-a noastră, colac peste pupăză, în dreptul semnăturii sale, s-a mai putut citi „Ilario I, împăratul Italiei”.
Consecinţele sunt pe măsura glumei, numai că impun şi prin seriozitatea lur. Cel de la fisc şi-a văzut de meserie cu o conştiinciozitate de om supus mereu grijii bolnăvicioase de a nu greşi, de a nu scăpa pe cineva cu o liră, pentru că atunci îşi pierde el lirele din leafă. Şi-a făcut corect ancheta fiscală, descoperind că Ilario I nu şi-a achitat la timp taxa pe valoarea adăugată din suma (exorbitantă) câştigată în urma neaşteptatei sale medieri şi că ar fi trebuit să plătească 380 milioane de lire. La atât se stabilise impozitul pentru cele 2 (două) miliarde lire italiene, şi dacă tot nu l-a achitat viticultorul nostru, s-a trecut la sechestrarea unor lucruri ele valoare din gospodăria lui: tractorul, vacile şi, desigur, casa.
Ilario Vercelli din acte oficiale, Ilario I pentru agenţii fiscali din Asti. S-a chinuit mult şi bine să explice că e vorba de o glumă şi, desigur, de urmările ei, fiindcă nici pe departe n-a ajuns să câştige cele două miliarde de lire şi nu este nici marele încoronat, cum a semnat pe foaia de impozit. N-a reuşit şi pare firesc. Ca şi cu dragostea, cu fiscul nu se glumeşte! În favoarea lui a intervenit cu succes primarul din Asti, avocat, care a reuşit să suspende (doar atât, însă) vînzarea la licitaţie a …imperiului” lui Ilario. Gest frumos din partea unui primar un posibil alegător al său…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
O glumă în pur stil italian. Dar cu ce urmări! Unora, ele li se vor părea cu specific italienesc, iar altora, de-a dreptul ieşite din obişnuit. Aşadar, omul se numeşte Ilario Vercelli, avea exact 34 de ani (în 1983), şi nu este decât viticultor, cu domiciliul în Asti, localitate din vestita regiune italiană Piemont. Se impun aceste precizări pentru că ele reliefează şi mai mult năstruşnicia ideii care i-a venit acestui tânăr. Cum se ştie, pe acele meleaguri, fiecare cetăţean major este obligat, prin lege, să declare, sub semnătură, câştigurile realizate în anul precedent, astfel încât fiscul să-şi exercite drepturile (sau obligaţiile) de a percepe taxa pe valoarea adăugată.
