Ideea unui Univers-oglindă este întâlnită în literatura SF. O lume asemănătoare cu a noastră, în care ne-am putea găsi „doppelganger-ul” (adică dublura) sau o versiune a noastră este o idee fascinantă. Dar conceptul de Univers-oglindă a fost adesea studiat în cosmologia teoretică și, așa cum arată un nou studiu, ne-ar putea ajuta să rezolvăm problemele cu constanta cosmologică.
Constanta Hubble, sau parametrul Hubble, este o măsură a ratei cu care Universul nostru se extinde. Această expansiune a fost demonstrată pentru prima dată de astronomul Edwin Hubble. În următoarele decenii, măsurătorile acestei expansiuni au fost evaluate la o rată de aproximativ 70 km/sec/Mpc. Astronomii s-au gândit că, pe măsură ce măsurătorile noastre deveneau mai precise, diferitele metode se vor stabili o valoare comună, dar asta nu s-a întâmplat. De fapt, în ultimii câțiva ani măsurătorile au devenit atât de precise încât nu sunt de acord între ele.
În acest moment, valorile observate ale constantei Hubble se grupează în două grupuri. Măsurătorile fluctuațiilor în fondul cosmic cu microunde indică o valoare mai mică, în jur de 67 km/sec/Mpc, în timp ce observațiile unor obiecte precum supernovele îndepărtate dau o valoare mai mare în jur de 73 km/sec/Mpc. În mod clar, ceva nu se potrivește, iar fizicienii teoreticieni încearcă să-și dea seama de ce. Aici ar putea intra Universul-oglindă.
Ideea Universului-oglindă a fost studiată în fizică încă din anii ’90, ca o modalitate de a trata problema simetriei materie-antimaterie. Putem crea particule de materie în laborator, dar atunci când facem, creăm și particule de antimaterie. Întotdeauna vin în perechi. Deci, când particulele s-au format în Universul timpuriu, unde s-au dus toți frații lor de antimaterie? O idee a fost că Universul însuși s-a format ca o pereche: Universul nostru materie și un Univers similar de antimaterie. Problema rezolvată. Ideea a dispărut din diverse motive, dar acest nou studiu analizează modul în care s-ar putea rezolva problema constantei Hubble.
În acest nou studiu intitulat „Symmetry of Cosmological Observables, a Mirror World Dark Sector, and the Hubble Constant”, autorul principal al studiului, Francis-Yan Cyr-Racine (de la Departamentul de Fizică şi Astronomie / Universitatea New Mexico Albuquerque, New Mexico, SUA) şi colegii săi au descoperit o invarianță în ceea ce sunt cunoscuți sub numele de „parametri fără unitate”. Cea mai cunoscută dintre acestea este constanta de structură fină, care are o valoare de aproximativ 1/137. Practic, poți combina parametrii măsurați în așa fel încât toate unitățile să se anuleze, oferindu-ți același număr, indiferent de unitățile pe care le folosești. Echipa a descoperit că atunci când se modifică modelele cosmologice pentru a se potrivi cu ratele de expansiune observate, mai mulți parametri fără unități rămân la fel, ceea ce sugerează o simetrie cosmică subiacentă. Dacă impuneți această simetrie mai larg, puteți scala rata de cădere liberă gravitațională și rata de împrăștiere foton-electron, astfel încât diferitele metode de măsurare Hubble să fie în armonie. Și dacă această invarianță este reală, ea implică existența unui Univers-oglindă. Unul care ar afecta Universul nostru printr-o atracție gravitațională slabă.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiu ştiinţific de pe arxiv.org
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
