Un savant rus, condamnat de bolşevici ca „spion”, a avut acces la Biblioteca secretă a Vaticanului, de unde a aflat lucruri extraordinare despre istoria extraterestră a omenirii
A spune că Henrich Ludvig este una dintre cele mai mari minți din epoca contamporană (majoritatea dintre noi nici măcar nu am auzit niciodată de acest om) este poate o exagerare. Dar totuşi Ludvig a fost un om foarte educat și un gânditor liber. El putea să vorbească și să traducă din peste douăzeci de limbi străvechi și moderne. În multe privințe, el a fost cu mult înaintea timpului său, fiind adesea considerat a fi un „Leonardo da Vinci al secolului al XX-lea”. Din păcate însă, activitatea sa s-a desfăşurat în timpul regimului bolşevic.
El a fost întemnițat de sovietici cu acuzația de „spionaj pentru Vatican” – acuzații care se bazau pe călătoriile pe care Ludvig le făcuse la Vatican, în timp ce era student de arhitectură. Cu toate acestea, în 2011, a ieșit la lumină faptul că, deși acuzațiile de spionaj au fost în mod abuziv false, totuşi o parte din munca desfășurată acolo era departe de cea de arhitectură.
Din motive necunoscute, dar probabil datorită cunoașterii extraordinare a limbilor vechi ezoterice, lui Ludvig i s-a dat acces la Biblioteca secretă a Vaticanului, bogată în documente antice extrem de valoroase. Ceea ce Ludvig pretinde că a descoperit – cu mulţi ani înainte ca scriitori ca Erich von Daniken să facă afirmații similare – era faptul că extratereștrii au vizitat Pământul cu mii de ani în urmă. În plus, conform documentelor secrete de la Biblioteca Vaticanului, extratereştrii au avut o influență directă asupra unor civilizații precum egiptenii vechi, mayașii și mesopotamienii.
Ludvig a vorbit, de asemenea, despre folosirea armelor nucleare în Antichitate, pentru distrugerea unor civilizații antice, precum și despre piramide care erau văzute ca „mașini de energie”. Este interesant de observat că în ultimele decenii mulți cercetători au ajuns la aceleași concluzii.
Este poate cu adevărat tragic, că una dintre cele mai mari minți ale secolului al XX-lea, a fost lipsită de șansa de a se manifesta așa cum ar trebui, pentru cunoaşterea adevăratei istorii a omenirii.
A spune că Henrich Ludvig este una dintre cele mai mari minți din epoca contamporană (majoritatea dintre noi nici măcar nu am auzit niciodată de acest om) este poate o exagerare. Dar totuşi Ludvig a fost un om foarte educat și un gânditor liber. El putea să vorbească și să traducă din peste douăzeci de limbi străvechi și moderne. În multe privințe, el a fost cu mult înaintea timpului său, fiind adesea considerat a fi un „Leonardo da Vinci al secolului al XX-lea”. Din păcate însă, activitatea sa s-a desfăşurat în timpul regimului bolşevic.
