Facebook
Orgoni Crystal

 

Un adevăr istoric ascuns: Germania nazistă din timpul lui Hitler a fost o altă formă de socialism / comunism

În rândul cărţilor de istorie s-a încetăţenit greşit ideea că nazismul ar fi o ideologie extremistă de dreapta (mai aproape de capitalism) decât o ideologie de stânga (cum este socialismul / comunismul). Într-un articol foarte bun scris de George Reisman pe mises.org, autorul demonstrează faptul că nazismul este o mişcare de stânga (asemănătoare celor promovate de Marx, Engels şi Lenin), fiind doar o altă formă de socialism.

Germania nazistă între 1933 şi 1945, după venirea lui Hitler la putere, n-a fost altceva decât un stat socialist, nu cu mult diferit de URSS-ul lui Stalin. A nu se uita că însuşi cuvântul “nazism” nu este altceva decât abrevierea lui “der Nationalsozialistische Deutsche Arbeiters Partei”, în traducere în limba română “Partidul Muncitoresc German Naţional-Socialist”, ceea ce arată încă o dată că o țară condusă de un partid cu “socialist” în numele său nu poate să fie decât una socialistă.

Cu toate acestea, foarte puţini au văzut Germania nazistă ca pe un stat socialist, ci unul extremist de dreapta (mai aproape de capitalism), aşa cum au pretins comuniștii și ceilalți marxiști. Afirmația că Germania nazistă ar fi fost un stat capitalist (şi nu unul socialist) a fost dată de faptul că majoritatea industriilor din Germania nazistă au fost lăsate în mâinile private (faţă de naţionalizarea din URSS şi din statele comuniste, unde statul controla aproape totul din punct de vedere economic).

Dar, de fapt percepţia a fost una greşită. Deşi marile corporaţii germane rămâneau scriptic în mâini private, totuşi guvernul nazist german decidea totul cu privire la soarta lor: naziştii decideau ceea ce urmează a fi produs în respectiva întreprindere, în ce cantităţi, cui urmează a-i fi distribuite produsele, prețurile care vor fi percepute, nivelul salariilor, dar şi dividendele sau alte venituri care ar putea fi primite de proprietarii privați. Astfel, aceştia din urmă aveau doar puteri limitate de decizie.

De fapt, în nazism proprietatea guvernamentală a mijloacelor de producție a fost ca rezultat logic al principiului nazismului, conform căruia binele comun are prioritate faţă de binele privat, iar indivizii există ca şi mijloace pentru interesele statului.

Totodată, începând cu anul 1936, în Germania a fost introdus controlul preţurilor şi a salariilor, ca răspuns la inflaţia care a apărut începând cu anul 1933, ca urmare a creşterii masive a cheltuielilor guvernamentale. Dar, acest control guvernamental al preţurilor şi salariilor este o măsură eminamente socialistă/comunistă, neavând nimic de-a face cu capitalismul, unde totul e dat de piaţa liberă, de raportul dintre cerere şi ofertă. Impunerea cu forţa a unui preţ sau a unui nivel de salariu înseamnă o sabotare a întreprinzătorului privat, care astfel nu poate să-şi stabilească singur nivelul profitabilităţii sale.

Naziştii au fost puţin mai “şmecheri” decât comuniştii lui Lenin din Rusia; dacă aceştia din urmă, au naţionalizat cu forţa armelor proprietatea privată, brusc şi violent, naziştii au făcut-o mai elegant. Cu excepţia întreprinzătorilor evrei, ei nu au furat proprietăţile, însă prin limitarea drepturilor de producţie, de stabilire a preţurilor, salariilor şi dividendelor au făcut o “naţionalizare internă”, păstrând faţada exterioară a proprietăţii private. Însă, tot socialism a fost…

Orgoni Crystal

 

Articole inrudite