Uluitoarea poveste a cifrei zero: fiind inventată acum 1.500 de ani de indieni, ea a ajuns să fie văzută ca „cifră satanică” de către europeni
Deși oamenii au înțeles întotdeauna conceptul de nimic sau de a nu avea nimic, conceptul de zero este relativ nou; el s-a dezvoltat pe deplin în India în jurul secolului al V-lea. Înainte de asta, matematicienii s-au străduit foarte mult pentru a efectua cele mai simple calcule aritmetice. Astăzi, zero – atât ca simbol, cât ca şi concept, care înseamnă absența oricărei cantități – ne-a permis să realizăm calcule, să facem ecuații complicate și să inventăm computere.
„Zero-ul indian, văzut pe scară largă ca una dintre cele mai mari inovații din istoria omenirii, este piatra de temelie a matematicii și fizicii moderne”, spune Peter Gobets, secretar al Fundației ZerOrigIndia Zero Project. Fundația, cu sediul în Olanda, studiază originile cifrei zero.
Substituenţii lui zero a fost inventaţi în mod independent de civilizațiile din întreaga lume. Babilonienii au primit sistemul numeric de la sumerieni, primii oameni din lume care au dezvoltat un sistem numeric. Dezvoltat acum 4.000-5.000 de ani, sistemul sumerian a fost unul pozițional – adică, valoarea unui simbol depindea de poziția sa față de alte simboluri. Robert Kaplan, autorul cărţii „O istorie naturală a lui zero”, sugerează că un strămoș-substituent al lui zero ar fi putut fi o pereche de pene înclinate folosite pentru a reprezenta o coloană de numere goale.
Sistemul numeric al sumerienilor s-a dezvoltat în Imperiul Akkadian al babilonienilor, în jurul anului 300 î.Hr. Acolo, a apărut un simbol care a fost în mod clar un substituent pentru zero; de exemplu, în numărul 2025, nu exista nicio cifră în coloana sutelor. Inițial, babilonienii au lăsat un spațiu gol în sistemul lor de numere, dar, când lucrurile au devenit confuze, au adăugat un simbol – penele dublu înclinate – pentru a reprezenta coloana goală. Cu toate acestea, ei nu au dezvoltat niciodată ideea de zero ca şi cifră.
Conceptul de zero a apărut pentru prima dată în India în jurul anului 458, potrivit cărții „Creasta păunului: rădăcinile neeuropene ale matematicii”, de dr. George Gheverghese Joseph. Acesta sugerează că cuvântul sanscrit pentru zero, „sunya”, înseamnă „vid” sau „gol”. Din acest cuvânt provine „Sunyata”, o doctrină budistă a „goliciunii”, care înseamnă golirea minții de impresii și gânduri.
Zero și funcționarea lui sunt definite pentru prima dată de către astronomul și matematicianul Brahmagupta, în anul 628. El a dezvoltat un simbol pentru zero: un punct sub numere; dar, nu se poate spune că el a inventat cifra zero. Brahmagupta a dezvoltat, de asemenea, operații matematice folosind zero, a scris reguli pentru a ajunge la zero, care, era acum cunoscut ca şi număr de sine stătător, atât ca idee cât și ca simbol.
În următoarele câteva secole, conceptul cifrei zero a ajuns în China și Orientul Mijlociu. În jurul anului 773, zero a ajuns la Baghdad, unde a devenit parte a sistemului numeric arabic, ce se bazează pe sistemul indian. Un matematician persan, Mohammed ibn-Musa al-Khowarizmi, a sugerat că un mic cerc ar trebui folosit în calcule, dacă nu apare nicio cifră pe coloana zecilor. Arabii au numit acest cerc „sifr” sau „gol”. Zero a fost esenţial pentru al-Khowarizmi, care a folosit-o pentru a inventa algebra în secolul al IX-lea. Al-Khowarizmi a dezvoltat, de asemenea, metode rapide de multiplicare și împărțire a numerelor, care sunt cunoscute sub numele de algoritmi.
Zero și-a găsit drumul spre Europa prin cucerirea maură din Spania și a fost dezvoltat în continuare de matematicianul italian Fibonacci, care l-a folosit pentru a face ecuații fără abac, atunci instrumentul cel mai răspândit pentru a face aritmetică. Această dezvoltare a fost foarte populară printre comercianții care au folosit ecuațiile lui Fibonacci.
Liderii religioși medievali din Europa nu au susținut utilizarea lui zero, pe care l-au văzut ca fiind o cifră satanică. „Dumnezeu era în tot; tot ce nu era provenea de la diavol”. Autorităţile din Italia au fost suspicioase cu privire la numerele arabe și au scos în afara legii utilizarea cifrei zero. Comercianții au continuat să îl folosească însă, ilegal și secret.
Până în anii 1600, zero a fost utilizat destul de mult pe întreg teritoriul Europei. El a fost fundamental în sistemul de coordonate cartezian al lui Rene Descartes și a fost dezvoltat independent de Sir Isaac Newton și de Liebniz. Toate acestea au deschis calea pentru fizică, inginerie, calculatoare și o mare parte din teoria economică și financiară de astăzi.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Deși oamenii au înțeles întotdeauna conceptul de nimic sau de a nu avea nimic, conceptul de zero este relativ nou; el s-a dezvoltat pe deplin în India în jurul secolului al V-lea. Înainte de asta, matematicienii s-au străduit foarte mult pentru a efectua cele mai simple calcule aritmetice. Astăzi, zero – atât ca simbol, cât ca şi concept, care înseamnă absența oricărei cantități – ne-a permis să realizăm calcule, să facem ecuații complicate și să inventăm computere.
