Ucigătoarea febră a transpiraţiei: boala care a făcut trei milioane de victime

Doi fii ale unui mare duce englez mor de o febră misterioasă…

În 1533, Catherine Willoughby, în vârstă de paisprezece ani, s-a căsătorit cu Charles Brandon, în vârstă de cincizeci de ani, duce de Suffolk, şi cuplul a avut imediat doi fii, Henry şi Charles. Doisprezece ani mai târziu, în 1545, ducele a murit, iar Catherine a rămas văduvă la douăzeci şi şase de ani, cu doi fii, Henry de zece ani şi Charles de nouă.

Şase ani mai târziu, Catherine şedea pe un scăunel de lemn între cele două paturi ale fiilor săi muribunzi şi îl blestema pe Dumnezeu pentru că o sortise să se căsătorească cu Charles şi să sufere mai întâi din cauza dispariţiei soţului, iar acum din cauza pierderii celor doi fii. Cei doi băieţi se îmbolnăviseră cu o zi înainte şi Catherine ştia că nu vor mai vedea lumina zilei de mâine. Boala se declanşase în acelaşi timp la amândoi, ca şi când cei doi fraţi ar fi dorit să împartă până şi cauza morţii. Catherine îi găsise în pat pe amândoi. Se ţineau cu mâinile de cap şi plângeau din cauza durerii insuportabile. Boala a progresat repede, durerea înaintând de la cap spre picioare, însoţită de o febră mare care le-a provocat o transpiraţie cumplită. În câteva ore, cei doi băieţi gâfâiau, în timp ce febra şi durerea îi ţinea prizonieri în pat.

Cei doi băieţi îşi pierdură cunoştinţa. Catherine încerca să le uşureze suferinţa înmuind o cârpă în apă rece şi ţinînd-o pe fruntea lor fierbinte şi transpirată. Le şi cânta încetişor, ferm convinsă că băieţii o auzeau şi că vocea ei îi liniştea.

Când apuse soarele şi servitorii începură să aprindă torţele de pe ziduri, Catherine stătea tăcută, avea grijă de cei doi băieţi şi aştepta ca suferinţa lor să înceteze. Henry şi Charles Brandon au murit în noaptea aceea, cu mama lor alături. S-a celebrat o slujbă pentru sufletele lor şi au fost înmormântaţi în cadrul unei ceremonii demne de statutul lor regal. Mama lor a poruncit ca hainele lor să fie arse. Era atât de distrusă că nu dorea să mai vadă nimic din ceea ce ar fi putut să-i amintească de ei.

Cei doi copii au fost victimele celui de-al cincilea val al bolii englezeşti a transpiraţiei, o boală mortală cunoscută sub numele ştiinţific de Sudor Anglicus, care a făcut ravagii, în Anglia, de cinci ori şi o dată în Europa continentală şi care, în cele cinci reprize, a secerat viaţa a peste 3 milioane de oameni pe parcursul unei perioade de şaizeci şi şase de ani.

Cei bolnavi îşi sfâşiau hainele de pe ei

Boala s-a manifestat pentru prima dată în 1485, cea dinâîi menţiune scrisă aparţinând unui italian, Polydore Vergilio:
[În 1485] o boală nouă a bântuit tot regatul… o molimă cu adevărat oribilă… dintr-o dată o sudoare fatală atacă trupul care este chinuit de dureri de cap şi de stomac, la care se adaugă o senzaţie cumplită de fierbinţeală. De aceea pacienţii îşi aruncă de pe ei cuverturile chiar de la început; dacă sunt îmbrăcaţi, îşi sfişie hainele de pe ei, cei însetaţi beau apă rece; cei care suferă de această fierbinţeală fetidă încep să transpire şi sudoarea lor emană un miros greu… şi toţi mor imediat sau la foarte scurt timp după ce apare sudoarea; aşa că nici măcar unul dintr-o sută nu a scăpat”.

Boala care ucide în doar trei ore

Epidemia începea întotdeauna vara. Boala transpiraţiei a rămas în stare latentă timp de douăzeci şi trei de ani, după prima ei apariţie, şi a revenit în 1508, fiind urmată apoi de alte manifestări în vara anilor 1517, 1528, 1551. Se crede că epidemia din 1528 a fost cea mai cumplită. Boala transpiraţiei ucidea într-o singură zi şi, în unele cazuri, chiar în trei ore. Tratamentul era inutil, totuşi, aşa cum se întâmplă atunci când oamenii sunt disperaţi şi vor să-i salveze pe cei dragi, s-au încercat remedii dintre cele mai bizare. Din anumite motive, multă lume credea că o modalitate de a vindeca boala transpiraţiei era să-i faci pe pacient să transpire şi mai mult. Dacă cineva manifesta simptome ale acestei boli, era învelit în haine şi pături, aşezat în pat şi acoperit cu plăpumi şi cuverturi. Chinuiţi de febră, de transpiraţie şi de cuverturile groase, mulţi suferinzi mureau repede. Familiile credeau, pur şi simplu, că începuseră să aplice tratamentul prea târziu.

Bolnavii respiră greu, cu o voce sugrumată, parcă ar cânta

După 1551, boala transpiraţiei nu a mai fost semnalată niciodată nici în Anglia, nici în Europa continentală. În 1552, doctorul englez John Caius a scris un tratat în care prezenta misterioasa boală şi modul în care se manifesta la pacienţi.

„Mai întâi aceştia resimt o durere în spate sau în umeri, apoi dureri în extremităţi, cum ar fi braţele, picioarele, urmate de fierbinţeală sau febră, cum spun unii dintre pacienţi. În al doilea rând, este o durere la ficat şi la stomac. În al treilea rând, durere de cap şi nebunie în acelaşi timp. În al patrulea rând, este suferinţa inimii… pacienţii respiră rapid şi cu greutate… cu o voce sugrumată, parcă ar cânta… şi totul nu durează decât o singură zi”.

Ce era de fapt această epidemie mortală, cum era transmisă şi de ce s-a stins?

Medicii englezi Guy Thwaites, Mark Taviner şi Vanya Gant au publicat în numărul din 20 februarie 1997 al revistei New England Journal of Medicine, un articol în care au ajuns la anumite concluzii logice, în încercarea de a răspunde la aceste întrebări, deşi recunosc că numai un test ADN le va putea confirma ipotezele. Ei consideră că boala engleză a transpiraţiei este o formă de Hantavirus contractat prin inhalarea mirosului de fecale de şobolan.

Încă o dată, această rozătoare omniprezentă împreună cu puricii ei a adus oamenilor o nouă molimă care a provocat un mare număr de morţi. Se ştie că anumite specii de şobolani care se târăsc pe suprafaţa pământului mai poartă încă virusul bolii. O declanşare a epidemiei ar fi singura modalitate de a afla adevărul, dar atunci va fi probabil prea târziu pentru mulţi oameni. Sperăm însă că medicina modernă va fi în stare să învingă de astă dată.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.