Ce „deştepţi” erau soţii Ceauşescu: ei considerau cancerul ca o boală infecţioasă, ca şi gripa sau ebola, fiindu-le frică să nu se molipsească!!

3.280 vizualizari

Nicolae Elena CeausescuPentru cei care încă îi regretă pe soţii Ceauşescu, le recomand să citească excepţionala carte al Violetei Năstăsescu – „Elena Ceauşescu. Confesiuni fără frontiere”. Autoarea cărţii i-a însoţit pe soţii Ceauşescu în vizitele oficiale ale cuplului prezidenţial în diferite ţări ale lumii. De exemplu, Elena şi Nicolae Ceauşescu credeau nici mai mult nici mai puţin că „boala secolului” – cancerul – ar fi fost o boală infecţioasă, cum este ebola sau gripa, de exemplu! Vă daţi seama că asemenea specimenii ne-au condus atâţia ani!

La un moment dat, soţii Ceauşescu fac o vizită oficială în Egipt, unde se instalează la cel mai luxos palat, Kubeh. Citez un fragment din cartea mai sus amintită:

Ajunsese la urechile Elenei Ceauşescu informaţia că, anterior instalării ei în palat, apartamentul în care ea şi soţul ei urmau să locuiască fusese ocupat de şahul Iranului, când preşedintele Sadat i-a acordat azil în Egipt. La acea dată, monarhul exilat era grav bolnav. Cuplul prezidenţial era îngrozit de moarte de pericolul cancerului care credeau ei că este contagios. Curând după ce s-au instalat în apartament, m-a
convocat: „Violeta, du-te şi află dacă şahul a stat aici. Ştii cum şi de ce a murit.” M-am dus direct la ofiţerii de serviciu: „Vrea să ştie dacă şahul a stat în camerele rezervate lor.” „Lasă chestia asta pe noi”, au spus ei. S-au dus la ea, spunându-i că făcuseră cercetări şi aflaseră cu siguranţă că şahul şi soţia sa locuiseră într-o altă aripă a palatului. Nu era adevărat.

Mai târziu mi s-a spus că tocmai în acel apartament şahul agonizase în ultimele sale zile de viaţă. Dar era prea târziu, cei doi apucaseră să se instaleze şi, în afară de aceasta, nici nu era treaba mea să intervin; era o chestiune de rezolvat între ea şi ofiţerii ei de încredere. De altfel, nu era prima dată când o dezinformau.

Odată liniştită în privinţa apartamentului, Elena Ceauşescu mi-a povestit un episod când avusese o experienţă similară cu prilejul unei vizite în Republica Moldova. Li se rezervase cel mai luxos apartament dintr-o casă de oaspeţi de la Chişinău pentru a-şi petrece noaptea. Administratorul le-a dezvăluit cu mândrie că acel apartament fusese ocupat şi de tovarăşul Brejnev când se aflase în vizită în Moldova. „Iar în apartamentul de alături”, a adăugat el, „a stat tovarăşul Kosâghin.” „Când am auzit asta, i-am spus soţului: Nicule, hai să plecăm de aici. Ştii doar de ce a murit Brejnev. Mai bine să ne mutăm în apartamentul lui Kosâghin, ăsta nu a murit de cancer!”