O afecţiune rară, numită „sindromul cadavrului ambulant”, le dă sentimentul celor suferinzi că aceştia ar fi zombi. Afecţiunea a fost prima dată descrisă de către neurologul francez Jules Cotard, în 1880, pacienții având credinţa iluzorie că le lipsesc organe interne sau că se află în moarte clinică.
Unul dintre primii suferinzi cunoscuți ai acestei afecţiuni a fost un pacient cunoscut sub numele de „Mademoiselle X”, care s-a plâns că i-au dispărut mai multe părți ale corpului ei, inclusiv creierul și stomacul. Ea credea că este „blestemată pe vecie”, şi, din moment ce nu mai avea stomac, nu mai avea nevoie să mai mănânce. Femeia a murit ulterior de foame.
Poate cel mai cunoscut caz contemporan al sindromului cadavrului ambulant este acela al unui bărbat cunoscut ca Graham, care, timp de 9 ani, a trăit având convingerea că el nu mai are creier. El nu s-a mai angajat în activităţi sociale, deoarece crezând că este „mort”, nu mai exista.
„Nu am mai vrut să mă confrunt cu oamenii”, a spus el. „Nu avea niciun rost. Nu mai simţeam plăcere în nimic. Toate lucrurile care îmi plăceau au dispărut pentru mine”. Interesant a fost faptul că o scanare a creierului a relevat mai târziu anomalii uimitoare. Funcţia creierului lui Graham se asemăna cu cea a cuiva aflat în timpul anesteziei sau în timpul somnului, ceva absolut uimitor… Deci, nu degeaba se cred pacienţii cu această anomalii ca fiind „morţi”, „adormiţi”…
Sursa: Medical Daily