Halucinaţii în vederea periferică? Terifiantul Sindrom Charles Bonnet

În 2016, o femeie în vârstă de 81 de ani a dezvoltat câteva probleme neobișnuite cu vederea. Mai exact, ea avea halucinaţii frecvente cu porumbei în primele ore ale serii. Nu avea probleme psihice patologice – era complet sănătoasă la minte – doar avea o pierdere a vederii cauzată de vârstă. Halucinațiile ei au fost inițial rare, dar mai târziu au devenit aproape zilnice. Medicii au diagnosticat-o cu sindromul Charles Bonnet.

În pierderea vederii, ochiul primește mai puține informații din lumea exterioară și, ca urmare, trimite mai puține informații către creier. Dar, celulele creierului sunt înfometate de acțiune. Neuronii din centrii vizuali ai creierului încearcă să-și facă treaba schimbând modul în care răspund la semnalele de intrare diminuate. Celulele pot deveni mai sensibile la semnalele de intrare sau pot genera propriile semnale. Aceste modificări pot duce la Sindromul Charles Bonnet, în care o persoană halucinează imagini în unghiul lor vizual.

Cu alte cuvinte, pentru că celulele creierului tău din centrii vizuali nu știu ce se află în punctele lor oarbe, vor inventa lucruri. Această creștere a activității cerebrale a centrului vizual, în ciuda unei scăderi a aportului vizual din partea ochilor, se numește „teoria desensibilizării”. Dovezile pentru această teorie provin din scanările creierului care arată o activitate crescută a creierului în centrii vizuali ai persoanelor cu sindrom Charles Bonnet.

Halucinațiile asociate cu sindromul Charles Bonnet durează de obicei doar câteva minute, dar pot dura ore întregi. Imaginile au adesea părți în mișcare, sunt pline de culoare și sunt adesea de oameni sau modele geometrice. Aceste imagini sunt aproape întotdeauna tăcute și, în timp ce pacienții au raportat că se simt confuzi de halucinații, în cele din urmă se simt confortabil cu ele, realizând că nu sunt reale.