Trăim într-o hologramă a fiinţelor interdimensionale? Cercetătorii au făcut un studiu, iar rezultatele sunt surprinzătoare…
Fizicienii se contrazic între ei. Dacă până acum, o parte din ei credeau că noi trăim într-un Matrix, într-o hologramă computaţională, acum, o echipă de fizicieni teoreticieni de la Universitatea Oxford din Marea Britanie a arătat că viața și realitatea nu pot fi simulări generate de un computer extraterestru.
Constatarea a apărut din descoperirea unei legături noi între anomaliile gravitaționale și complexitatea computațională. Într-o lucrare publicată în revista „Science Advances”, Zohar Ringel și Dmitri Kovrizhi arată că realizarea unei simulări pe calculator a unui fenomen cuantic care apare în metale este imposibilă – nu doar practic, ci şi teoretic.
Cei doi şi-au propus la început să vadă dacă este posibil să se folosească o tehnică cunoscută drept „cuantumul Monte Carlo” pentru a studia efectul cuantic Hall – un fenomen în sistemele fizice care prezintă câmpuri magnetice puternice și temperaturi foarte scăzute și se manifestă ca un curent de energie care există peste gradientul de temperatură. Fenomenul indică o anomalie în geometria spațio-temporală.
Metodele „cuantum Monte Carlo” utilizează eșantioane aleatorii pentru a analiza problemele cuantice cu mai multe corpuri în care ecuațiile implicate nu pot fi rezolvate direct. Ringel și Kovrizhi au arătat că încercările de a utiliza „cuantumul Monte Carlo” pentru a modela sisteme care prezintă anomalii, cum ar fi efectul cuantic Hall, vor deveni mereu inoperabile.
Ei au descoperit că o complexitate a simulării pe calculator creşte exponențial cu numărul de particule simulate. Dacă întreaga complexitate crește linear cu numărul de particule simulate, atunci dublarea numărului de particule ar însemna dublarea puterii de calcul necesare. Dacă, totuși, complexitatea crește pe o scară exponențială – unde cantitatea de putere de calcul trebuie să se dubleze de fiecare dată când se adaugă o singură particulă – atunci sarcina devine repede imposibilă.
Cercetătorii au calculat că doar stocarea informațiilor a câtorva sute de electroni ar necesita o memorie a calculatorului care ar necesita fizic mai mulți atomi decât există în Univers. De asemenea, ei au observat că există o serie de alte interacţiuni cuantice cunoscute pentru care algoritmii predictivi nu au fost încă găsiţi. Ei sugerează că unii dintre aceşti algoritmi nu pot fi găsiţi niciodată. Și, având în vedere cantitatea fizică imposibilă de calculatoare, necesară pentru a stoca informațiile doar pentru un membru al acestui subset, atunci ideea că am putea trăi într-un Matrix este mai mult decât improbabilă.
P.S. Problema e că oamenii de ştiinţă judecă cu… constantele din Universul nostru şi nu din eventualul Univers al fiinţelor interdimensionale. Nouă ni se pare imposibil, dar poate că în lumea fiinţelor interdimensionale lucrurile stau altfel…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Fizicienii se contrazic între ei. Dacă până acum, o parte din ei credeau că noi trăim într-un Matrix, într-o hologramă computaţională, acum, o echipă de fizicieni teoreticieni de la Universitatea Oxford din Marea Britanie a arătat că viața și realitatea nu pot fi simulări generate de un computer extraterestru.
