„Skulls & Bones”, societate studenţească secretă sau opera francmasoneriei?

2.027 vizualizari

skulls-and-bonesUltima societate secretă la modă în lume se numeşte „Skulls and Bones” („Cranii şi Oase”) şi face să curgă multă cerneală în acest moment dincolo de Atlantic în urma filmului „Skulls”. Scenariul prezintă itinerarul iniţiatic şi tragic al unui tânăr student de la Universitatea Yale, un orfan de origine modestă, pe care nimic nu îl destina să fie cooptat în intriganta societate secretă Skulls & Bones. Filmul constituie o ficţiune, dar societatea este cât se poate de reală şi reuneşte foşti studenţi ai Universităţii Yale. Sediul se află în insula Deer Island de pe fluviul Saint Lawrence s-ar afla în proprietatea sa.

Societatea ar fi fost introdusă la Universitatea Yale în 1883 de doi studenţi care au luat drept model francmasoneria şi, fapt imposibil de verificat, o societate secretă germană necunoscută, nefiind deloc greu de ghicit că ar putea fi Iluminaţii din Bavaria. Skulls & Bones ar face parte din ultima treaptă a piramidei şi ar număra în rândurile ei vlăstarele unor familii foarte bune, care vor forma mai târziu elita din această lume, cum ar fi trei preşedinţi ai Statelor Unite, conducători CIA şi magnaţi ai presei şi din înalta societate. Astfel, pe aceste dragi capete blonde le aşteaptă onoruri şi recompense financiare, cu condiţia unui sacrificiu absolut faţă de misterioasa şi morbida organizaţie care venerează adevăratele şi sfintele relicve ale fostului şef sioux Geronimo.

Ceremonia secretă

Mai întâi, cum sunt cooptaţi cei cincisprezece norocoşi — bărbaţi şi femei studenţi din ultimul ciclu — care vor face parte, în fiecare an, din misterioasa societate? Se pare că o simplă palmă dată pe umăr, în a doua zi de joi a lunii aprilie, este de ajuns ca să desemneze aspirantul. În ziua stabilită, aspiranţii sunt conduşi într-o clădire a Universităţii, unde o sală de la subsol, numită „mormântul”, este în întregime închisă, pereţii acoperiţi cu catifea neagră şi în interiorul căreia se află cranii şi oseminte omeneşti, pe pereţi atârnând gravuri ezoterice, sentinţe mistice în latină şi în germană şi pentagrame misterioase. Fericitul şi viitorul iniţiat este prevenit că nu trebuie să aibă asupra lui nici un obiect metalic.

Când uşile se închid, nimeni nu are voie să urmărească ceremonia. Domneşte un secret absolut. Un jurnalist de la New York Observer ar fi putut să pătrundă acolo şi să filmeze ceremonia ciudată. Iată o parte din mărturia lui: „Dacă cineva ar putea urca pe turnul Weir Hali, ciudatul castel care domină curtea celor din Skulls & Bones, ar putea să audă strigăte şi tânguiri venind din adâncul mormântului, unde cei cincisprezece noi membri au fost coborâţi pentru ceea ce pare a fi o încercare sfâşietoare (…) în plus, iniţiaţii zac goi în sicrie şi îşi dezvăluie secretele intime cele mai profunde şi cele mai sumbre, ca parte a iniţierii. (…) Urmează, în sicriu şi în afara sicriului, o călătorie simbolică în infern pentru a renaşte, care are loc în sala numărul 322. Acolo, membrii ordinului îmbracă cu haine speciale cavalerul nou-născut, subînţelegându-se că, de acum înainte, va îmbrăţişa misiunea ordinului”.

Nu ştiu câtă crezare se poate acorda unor astfel de aserţiuni. Un fapt rămâne, totuşi, evident: în prima parte, coborârea în mormânt, ceremonia este inspirată direct din ridicarea la gradul de maestru în francmasonerie. Pentru restul, totul este un fel de ceremonie de iniţiere a bobocului din primul an, şi este clar că aceşti studenţi se distrează trăgând astfel câteva sperieturi, aşteptând să ajungă în loja masonică a tăticului.

skulls-and-bones-logoEmblema societăţii este un cap de mort pe fond de oase încrucişate. Ea a fost, deşi mai târziu, emblema unei anumite divizii de tancuri SS, ca şi cea a Mâinii Negre, societate secretă care ar fi pus la cale atentatul contra arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei.

Skulls & Bones nu este singura „societate secretă studenţească”. Aşa ceva există şi în Germania şi Anglia. Este vorba de confrerii despre care se spune că sunt foarte închise şi rezervă locuri de muncă membrilor lor. Corinna Adam, un cercetător în domeniu, spune că: „Expulzarea dintr-o confrerie poate să ducă la ruină socială. Dacă faci parte din ea, înseamnă să te bucuri de protecţie „întreaga viaţă, cu obligaţiile corespunzătoare”.