Românii sunt superficiali şi şmecheri…o spune un austriac acum 150 de ani

1
2.247 vizualizari

hanul_lui_manuc_1841Johann Koradin, comisar al Ministerului de Interne austriac, a fost trimis în Valahia să ia în secret pulsul unei ţări bizare, neaşezate, puţin cunoscute în resorturile sale. Venind la Bucureşti, Koradin descoperă „principiul demoralizator al birocraţiei romane, în toate ramurile afacerilor sale”, „populaţia bucureşteana” aprobând „acest sistem, fiindcă faţă de boieri, chiar cu bani, nu găsesc dreptate”.

Iar ofiţerul austriac continuă: „Mi s-a povestit despre funcţionarii romani în genere, că sunt indolenţi, mândri şi nu se ruşinează să spună că din salariile lor (care nu-s tocmai neînsemnate) le este imposibil să-şi ducă existenţa de toate zilele şi nu fac niciun secret din aceea că luxul pe care îl poartă şi-l procura nu tocmai onest, prin veniturile pe sub mână. În ceea ce priveşte starea culturală a populaţiei bucureştene, am găsit ca – în afară de câţiva doctori şi artişti şi aceştia străini – cu toţii sunt sub nivelul mijlociu: o cultură superficială domneşte de la boier până la ultimul comis; chiar şi negustorimea în sferele cele mai înalte nu are o cultură ştiinţifică, teoretică, ci numai tact practic. Demoralizarea este vizibilă în toate treptele populaţiei bucureştene. Caractere oneste se găsesc rar, noţiunea de a căuta să înşele este înlocuită prin cea a şireteniei.”

După mai bine de 150 de ani, societatea românească se afla cam tot pe acolo, adică prin misteriosul an 1853. Demoralizarea bântuie toate treptele ei, cu traume trăite colectiv de masă bugetarilor şi îndeosebi a pensionarilor, şomerilor, deznădăjduiţilor de tot felul. Şi alternative nu sunt, în afară de mizerie, foamete, moarte. Cultura superficială a majoritarilor, manelizată şi fotbalizată la maximum cu substituiri subculturale, continuă să fie distrusă sistematic de o mulţime de travestiţi, ingineri sau fizicieni, care se cred filosofi, filologi sau analişti politici, în realitate ratând prima specialitate şi neînţelegând nimic din cealalalta.

În ciuda culturii superficiale, a demoralizării sociale, toată lumea se află la 1853 într-o continuă competiţie pentru a arată bine, cât mai la modă cu putinţă. Iar confruntarea era atât de violenţă, încât „o uşoară abatere de la acest obiceiu – moda pariziană – este privită chiar de public chiorâş” şi „pe lângă această individul are riscul să fie tratat ca recalcitrant”. Raportul de ţară al ofiţerului Johann Koradin, făcut în urma unei şederi secrete în Valahia şi având la bază informaţii luate cu un ochi atent la toate amănuntele cotidiene, ne ajută să redescoperim prezentul din trecut.