Militari de la Bâlea Lac, terorizaţi de extratereştri

În nopţile din 23-25 septembrie 1978, un număr de constructori militari aflaţi în zona Bâlea Lac, au fost terorizaţi de una sau mai multe entităţi care au rămas neidentificate. În aceleaşi nopţi au fost semnalate manifestări luminoase stranii. În toamna lui 1978, nu departe de cabana Bâlea-Lac se afla o cabană mai mică, unde erau încărtiruiţi un număr de militari în termen (între 12 şi 20, după diferite surse), aduşi pentru lucrări de construcţie.

În 23 septembrie, la ora 24.00, doi tehnicieni de la staţia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s-au trezit datorită unei lumini roşcate, în formă de cerc, care se zărea prin ceaţă deasă, cuprinzând tot câmpul vizual. Martorii au apreciat că se afla la circa 5 – 10 metri de geam. Era o linişte perfectă. Iniţial cei doi au crezut că arde cabana Balea-Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat şi alte explicaţii posibile: far de maşină, lanternă etc.

Aproximativ la aceeaşi oră, fruntaşul Ioan Dörr a ieşit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apă. În drumul său spre robinetul aflat la colţul clădirii, luminat de un bec aflat deasupra uşii, a zărit, de la 6-8 metri, o siluetă întunecată, nemişcată, apreciată a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza ceţii nu a putut distinge detalii. Fruntaşul a strigat „Cine-i acolo?”, dar, neprimind răspuns, a preferat să se întoarcă în cameră. Peste cinci minute silueta era încă acolo, mai aproape de zidul clădirii, dar peste alte zece minute a dispărut.

În seara următoare, în jurul orei 21,45, în faţa cabanei, sergentul Ion Radu atrage atenţia militarilor Dörr şi Vulpe ca pe o ridicătură de pământ, în direcţia telefericului, la o distanţă de 15-20 de metri, se afla o siluetă întunecată. Înălţimea ei a fost apreciată la 2,5 metri, prin comparaţie cu o cisternă cu motorină de 2 metri aflată alături. Era senin şi fără ceaţă. Dörr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu mişcări greoaie. În acelaşi timp militarii din camera vecină au început să strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asiguraseră cu sârmă răsucită cu patentul şi cu un lanţ transversal (închizătoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alţi militari au început să arunce cu pietre spre silueta care între timp se deplasase pe ridicătura de pământ. La un moment dat, sergentul Radu, apucând un ciomag, s-a îndreptat într-acolo, strigând spre soldaţii D. Sibu şi Gh. Stan să-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de arătare, Radu a ridicat ciomagul s-o lovească. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a căzut pe spate, ca fulgerat, în zăpadă, cu braţele desfăcute, cu capul spre vale. Ceilalţi doi, aflaţi la 3-4 metri, au rămas câteva secunde paralizaţi. Entitatea, care – după unii martori – avea la mâini gheare lungi. L-a examinat pe sergent, apoi a dispărut, “parcă plutind, în salturi laterale”. Alţi doi martori au urmărit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea că entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apă, aplecându-se mult într-o parte şi în alta, dar nu ca un urs sau alt animal, că am văzut urşi destui. Parcă plutea, când pe un picior, când pe celălalt”.

Cei doi şi-au revenit, s-au dus la sergent şi au început să-l târască, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus în cabană. Era inconştient, dar nu-şi descleştă mâna de pe ciomag. Şi-a revenit abia după zece minute de încercări repetate de resuscitare. Nu-şi amintea nimic, începând din momentul în care ridicase băţul. În acest timp, cinci militari au văzut, pe locul în care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coroniţă de lumini” cu diametrul de circa o jumătate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de mărimea unui ou”, care “dansau în cerc” şi “săreau dintr-o parte în altă”.

Militarii s-au baricadat într-una dintre camere. Peste circa o oră şi jumătate de oră, au auzit cum cineva zgâria obloanele de la fereastră. Doi martori declara că au auzit o voce groasă care aparent a pronunţat cuvintele „sergend… sergend…”.

A urmat pentru toţi o noapte albă…

A doua zi dimineaţă au observat, pe obloanele care fuseseră vopsite cu numai 2-3 zile în urmă, patru zgârieturi paralele, oblice, distanţate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculară pe ele. În locul unde Ion Radu fusese doborât, nu se vedea nici o altă urmă în zăpadă în afară de cea a sergentului.

În noaptea următoare, militarii, cu excepţia sergentului şi a unui caporal, erau atât de înspăimântaţi încât au coborât la o cabană lângă “Balea Cascada”, întorcându-se abia în 26 septembrie, împreună cu un ofiţer.

Cezul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál şi Gheorghe Butiu, împreună cu inginerii bucureşteni Justin Capra şi M.T., iar ulterior şi de Calin Turcu. Cu această ocazie au fost culese declaraţii scrise şi schiţe ale zonei, cu evenimentele în succesiunea lor, ca şi desene reprezentând „silueta” aşa cum au perceput-o martorii ţi cum au reuşit s-o redea.

Mihai Danciu din Braşov a remarcat o asemănare cu cazul mult mai cunoscut pe plan mondial, din acelaşi an 1987, când, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, în localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s-a întâlnit cu un OZN triunghiular care a lăsat urme pe sol, ca şi cu mai multe arătări monstruoase, înalte de circa 3 metri, care l-au doborât în iarbă, după care l-au dus “în altă parte”, se pare în cadrul unui episod de răpire.

Peste câţiva ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizând că la cabană erau 20 de militari, iar arătarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fără alte particularităţi” şi că nu era mult mai înalt decât el. Ofiţerul, care a urcat cu militarii în 26 septembrie, venise înarmat, pentru a-i încuraja pe soldaţi şi a rămas la cabană câteva zile după aceea. Militarii erau îngroziţi, între altele, şi de faptul că arătarea nu a lăsat nicio urmă pe sol. La vreo două luni după evenimente, a venit şi o comisie de anchetă militară, care a tras concluzia că “a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un şoc electric” capabil să-l doboare pe sergent. Ion Radu şi-a însuşit această explicaţie.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.