Doborârea în 1983 a unui avion civil de către ruşi – moment decisiv pentru aducerea tehnologiei GPS către publicul larg


Global Positioning System (GPS – Sistemul de Poziționare Globală) este un sistem global de navigație prin satelit și unde radio. Sistemul GPS este o rețea de sateliți care orbitează în jurul Pământului în puncte fixe deasupra planetei, transmițând semnale tuturor receptorilor aflați la sol. Aceste semnale conțin un cod de timp și un punct de date geografice care permit utilizatorului să primească poziția exactă în care se află, viteza și ora din orice regiune de pe planetă. GPS funcționează în orice condiții meteorologice, oriunde în lume, 24 ore pe zi. Astăzi, GPS-ul se regăseşte pe aproape orice smartphone, însă la început nu era aşa. Dar, cum a început totul?

În prima zi a lunii septembrie a anului 1983, Uniunea Sovietică a doborât un avion. Ofițerii săi militari au crezut că este un avion-spion american, dar nu a fost aşa. A fost vorba de un avion de pasageri, Korean Air Lines Flight 007, iar cei 269 de oameni aflaţi acolo au murit.

Zborul pornea New York, iar unul dintre pasageri era chiar un congresman american. La început, URSS nici nu a admis că armata sa ar fi doborât avionul, dar administrația Reagan a început imediat să facă presiuni pentru a stabili ceea ce se întâmplase. Președintele Reagan a făcut, de asemenea, o alegere care ar fi trebuit să fie cea mai mare știre care a ieșit din acest eveniment tragic: el a decis să accelereze calendarul pentru utilizarea civilă a GPS-ului.

Statele Unite lansaseră deja pe orbită mai mulţi sateliți militari care ar fi putut ajuta la localizarea aeronavelor militare, pe uscat, în aer sau pe mare. Dar utilizarea sistemului a fost restricționată. Însă, după evenimentul tragic din 1983, Ronald Reagan a hotărât ca sistemul să fie disponibil gratuit.

A fost nevoie de mai mult de 10 miliarde de dolari și până la peste 10 ani pentru ca cea de-a doua versiune a sistemului GPS al SUA să fie complet online. În 1995, așa cum a promis, GPS-ul a fost disponibil companiilor private pentru aplicații de consum. Însă, exista şi un fel de protecție – „disponibilitate selectivă”, în care guvernul SUA a rezervat accesul la cele mai bune și mai precise semnale GPS pentru Armata SUA.

Totuși, nu a durat mult până când furnizorii comerciali de servicii GPS au început să se plângă. Serviciile bazate pe locație, la urma urmei, sunt la fel de bune ca și utilitatea lor reală: dacă aveți un client pierdut în pădure, doriți ca acel client să știe cât mai precis unde se află. În 2000, nu cu mult înainte de a părăsi funcția, președintele Clinton a renunţat la „disponibilitatea selectivă” și astfel sistemul GPS a devenit în starea de „full option” publicului larg.


Lasă un comentariu