De ce în desenele rupestre de acum 30.000 apar desenate fiinţe cu coarne şi coadă? Sunt aceştia „demonii” din Biblie şi din alte religii?

În peşterile munţilor Pirinei, în desenele realizate de oamenii din Epoca Paleoliticului Superior (10.000-30.000 de ani în urmă), în afară de chipurile oamenilor şi animalelor se găsesc şi figuri asemănătoare cu oamenii, dar cu coarne şi coadă. Oamenii şi scenele de vânătoare sunt desenate în mod realist, pe când figurile respective sunt redate în mod schematic.

Animalele sunt reproduse din natură, dar oameni cu coarne şi coadă parcă nu există în natură. Savanţii se întreabă: ce reprezintă aceste figuri? Şi de ce animalele sunt desenate bine, iar aceste fiinţe enigmatice mai rău? Unii consideră că figurile reprezintă pe vânători mascaţi în animale, alţii că sunt vrăjitori sau strămoşi totemici. Toţi însă sunt de acord că desenele acestor fiinţe stranii reflectă credinţele religioase ale oamenilor din Paleoliticul Superior.

Dar de ce nu am admite că aceste fiinţe enigmatice îi reprezentau pe demoni? Căci anume astfel îi închipuim pe demoni şi noi astăzi: semănând la chip cu oamenii, dar cu coarne şi coadă. În acest caz pictorii antici desenau din natură nu doar figurile animalelor şi scenele de vânătoare, dar şi chipurile demonilor, cu singura deosebire că primele erau copiate destul de realist, deoarece erau fiinţe bine cunoscute, pe când demonii erau reprezentaţi schematic, dat fiind faptul că li se arătau mai rar, din depărtare şi pentru scurt timp.