Heruvimii din Biblie sunt „demonii”, adică extratereştrii avansaţi care trăiesc extrem de mult?
Conform scriitorilor biblici, ierarhia raiului include fiinţe asemănătoare omului, numite heruvimi, cuvânt care în ebraică înseamnă „atotştiutor“. Iezechiel îi descrie astfel: „Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc tâşneau raze şi fulgere”.
Să fi fost oare misterioasele creaturi care zburau în navele lor din neamul îngerilor?… se întrebau vechii filozofi. Nu, deoarece sunt muritori. Evreii obişnuiau să numească aceste fiinţe, situate undeva între îngeri şi om, Sadaim. Grecii, transpunând literele şi adăugând încă o silabă, i-au numit Daimonas. Filozofii antici socoteau că aceşti demoni aparţin unei rase aeriene, stăpâni ai Elementelor, sunt muritori şi pot da naştere altor fiinţe.
Însuşi marele filozof Plutarh are o întreagă teorie despre natura acestor fiinţe. El crede că este absurd să nu existe nicio formă de mijloc între cele două extreme: fiinţa nemuritoare şi cea muritoare; că nu poate exista în natură o atât de mare fisură, fără un anumit fel de viaţă intermediar, care să facă parte din amândouă. Aşa cum legătura între suflet şi trup este realizată prin spiritele animale, tot astfel între divinitate şi umanitate se află aceşti demoni.
Aşadar, demonii sunt de fapt nişte extratereştri mai avansaţi care trăiesc foarte mult, dar nu sunt nemuritori?
Conform scriitorilor biblici, ierarhia raiului include fiinţe asemănătoare omului, numite heruvimi, cuvânt care în ebraică înseamnă „atotştiutor“. Iezechiel îi descrie astfel: „Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc tâşneau raze şi fulgere”.
