Un fost inginer al Marinei Americane recunoaşte că în Antarctica există o bază umană (sau extraterestră) situată sub gheaţă! Zona respectivă este interzisă a fi survolată!
Un inginer de zbor al Marinei Americane (acum retras) mi-a cerut să-i spun doar „Brian”. El a avut mai multe experienţe de zbor în Antarctica în perioada 1983-1997. În timpul unei situaţii de urgenţă, el şi echipa sa au intrat într-o „zonă de zbor interzisă”, văzând ceea ce nu ar fi trebuit să vadă: o presupusă intrare la o bază de cercetare științifică, de origine umană și/sau extraterestră, aflată sub gheață.
Lângă o bază din apropiere de Marie Byrd Land, mai mulţi oameni de știință au dispărut timp de două săptămâni, iar atunci când au reapărut, echipajul de zbor al lui Brian a avut misiunea de a-i ridica. Brian declara că acei oameni de ştiinţă nu au vorbit deloc, iar feţele lor păreau a fi speriate. Deşi lui Brian și echipajului său de zbor i s-a cerut verbal să nu vorbească despre ceea ce a văzut, totuşi nu au semnat niciodată o declaraţie scrisă, aşa că Brian a decis să împărtăşească lumii ceea ce au experimentat.
DECLARAŢIE DE MARTOR
Sunt un inginer pensionar la Marinei Statelor Unite ale Americii, care s-a retras după 20 de ani de serviciu, în anul 1997. Doresc să vă scriu după o lungă perioadă de timp despre experienţa mea de pe continentul antarctic, despre care mi s-a spus să nu vorbesc. Am servit o parte din cei 20 de ani (1983-1997) în Marină în cadrul unui escadron denumit Escadrila de Dezvoltare Antarctică (sau VXE-6, așa cum este cunoscut). Fiind inginer de zbor și zburând mai mult de 4.000 de ore în această calitate, am văzut lucruri pe care majoritatea oamenilor nici nu şi le-au imaginat pe continentul Antarcticii. Această regiune pare că este mai mult una extraterestră decât pământească.
În timpul acesta, escadrila mea a zburat în aproape fiecare parte a continentului Antarctic, inclusiv în zona Polului Sud, de mai mult de 300 de ori. Staţia antarctică McMurdo, care se află la 3,5 ore de zbor de stația de la Polul Sud, era zona în care se afla escadronul. Între aceste două stații se află un lanţ muntos denumit Munţii Trans-Antarctici. Aceşti munţi sunt vizibili de la altitudini de 8.000-12.000 metri înălţime, la care zburau aeronavele. În câteva zboruri, echipajul nostru a văzut mai multe vehicule aeriene necunoscute, zburând peste Munţii Trans-Antarctici; acest lucru este total neobișnuit pentru zona aceea, datorită faptului că doar aeronavele din escadronul nostru puteau zbura acolo. Fiecare avion știa orarul de zbor al celorlalte aeronave.
Echipajul lui Brian
O altă problemă cu care ne-am confruntat cu stația de la Polul Sud este aceea că aeronavelor noastre nu le era permis să zboare peste o anumită zonă desemnată la 8 km de staţie. Motivul oficial ar fi acela că în zonă ar exista probleme cu aerul respirat. Acest lucru nu avea niciun sens pentru oricare dintre noi, deoarece în 2 ocazii diferite am putut zbura în această zonă interzisă. Odată, trebuia să mergem la baza australiană din Antarctica denumită Davis Camp. Aceasta se afla pe partea opusă a continentului și trebuia să realimentăm la Polul Sud, trebuind să trecem peste „zona interzisă”. Singurul lucru pe care l-am văzut traversând această zonă a fost o gaură foarte mare în gheață. Altă dată, când am ajuns în apropierea „zonei interzise”, am avut probleme mari de navigaţie și căderi electrice la bordul aeronavei; ni s-a ordonat să ne îndepărtăm imediat de acolo.
Am văzut şi unele lucruri ieșite din comun. După ce am lăsat un grup de oameni de ştiinţă în apropiere de Marie Byrd Land, aceştia timp de 2 săptămâni pur şi simplu au dispărut, niciunul dintre ei nedând vreun semn de viaţă. Peste o săptămână, cercetătorii au fost găsiţi; noi ne-am dus să-i preluăm, dar, când i-am preluat oamenii de ştiinţă păreau extrem de speriaţi, niciunul dintre ei neputând vorbi. De îndată ce am aterizat la Baza McMurdo, cercetătorii au fost transportaţi cu avionul la Christchurch (Noua Zeelandă). Nu am mai auzit niciodată de ei. Echipamentul pe care l-am adus înapoi la staţie a fost pus în carantină și transportat în Statele Unite.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Un inginer de zbor al Marinei Americane (acum retras) mi-a cerut să-i spun doar „Brian”. El a avut mai multe experienţe de zbor în Antarctica în perioada 1983-1997. În timpul unei situaţii de urgenţă, el şi echipa sa au intrat într-o „zonă de zbor interzisă”, văzând ceea ce nu ar fi trebuit să vadă: o presupusă intrare la o bază de cercetare științifică, de origine umană și/sau extraterestră, aflată sub gheață.
