Planeta X şi “Steaua Morţii” au fost descoperite încă de acum 30 de ani, iar nouă ni s-a ascuns acest lucru!
Într-un articol recent (https://www.lovendal.ro/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-1-cum-a-innebunit-lumea-cu-planeta-nibiru/) îl criticam pe Zecharia Sitchin, creatorul mitului planetei Nibiru, un corp ceresc masiv, mai mare decât Jupiter, care o dată la 3.600 de ani ar pătrunde în sistemul nostru solar şi ar produce cataclisme devastatoare asupra Pământului. Desigur că Sitchin a interpretat greşit tăbliţele sumeriene privind existenţa planetei Nibiru, dar asta nu înseamnă că o asemenea planetă nu ar exista. Hai să nu-i mai spunem Nibiru (căci numele puţin contează) ci planeta X, dar să ştiţi că existenţa ei a fost puternic mediatizată la începutul şi la mijlocul anilor 1980 în diferite publicaţii de prestigiu din SUA. Apoi, brusc pe la sfârşitul anilor 80 şi în deceniile următoare oficialităţile şi mass-media oficială au păstrat o tăcere suspectă în ceea ce priveştea planeta X. Prin anii 2000, lumea a început să-l redescopere pe Sitchin cu teoria sa falsă privind planeta Nibiru şi extratereştrii Anunnaki, ca o diversiune (zic eu), pentru a ascunde un adevăr mai mare ce nu poate fi dezvăluit. Dar care ar fi acesta?
Să rămânem la începutul anilor ’80 şi să dăm câteva extrase din ce scriau publicaţiile de prestigiu în ceea ce priveşte planeta X:
1) „Astronomy Magazine” (1981):
Astronomii îşi îndreaptă telescoapele către marginile sistemului nostru solar pentru căutarea unei presupuse planete mult mai mari decât Pământul. Existenţa ei ar explica un mister vechi de 160 de ani (…) Atracţia exercitată de gravitaţia sa ar explica anomaliile din orbita lui Uranus, ce au fost descoperite pentru prima oară în 1821 de astronomul francez Alexis Bouvard. Dincolo de Pluto, în regiunile reci şi întunecate ale spaţiului, s-ar putea afla o a zecea planetă, între 2 şi 5 ori mai mare decât Pământul. Astronomii de la Observatorul American Naval (USNO) folosesc un calculator puternic pentru a identifica cele mai bune zone-ţinte în căutare. Van Flandern crede că cea de a zecea planetă ar avea o masă de 2 până la 5 ori mai mare decât cea a Pământului şi ea s-ar situa între 50 şi 100 U.A. faţă de Soare. Echipa sa presupune că orbita corpului ceresc nedescoperit este înclinată, iar orbita în jurul Soarelui e extrem de eliptică.
2) „New York Times” (19 iunie 1982):
Doi sateliţi spaţiali americani i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să descopere ceea ce ar putea fi cea de a zecea planetă sau un obiect ceresc gigant care se află la miliarde de mile distanţă, a declarat joi NASA. Oamenii de ştiinţă de la NASA din cadrul lui Ames Research Center au spus că sondele spaţiale Pioneer 10 şi Pioneer 11, care sunt cele mai îndepărtate obiecte spaţiale artificiale faţă de Pământ, ar putea ajuta la descoperirea obiectului misterios care se crede că se află dincolo de planetele cunoscute ale sistemului nostru solar. NASA spune că iregularităţile permanente din orbitele lui Neptun şi Uranus sugerează faptul că obiectul misterios chiar se află acolo. Dacă obiectul misterios ar fi o nouă planetă, ea s-ar afla la peste 5 miliarde de mile distanţă faţă de cea mai îndepărtată planetă cunoscută. Dacă ar fi o stea întunecată, ea s-ar afla la 50 de miliarde de mile distanţă faţă de cea mai îndepărtată planetă cunoscută, iar dacă ar fi o gaură neagră, s-ar afla la 100 de miliarde de mile distanţă.
3) „Newsweek” (28 iunie 1982):
Atunci când oamenii de ştiinţă au observat că Uranus nu urmează traiectoria previzionată, ei nu şi-au pus la îndoială teoriile fizicii astronomice, ci au dat vina pe anomaliile constatate pe o planetă necunoscută, până când a fost descoperită planeta Neptun în anul 1843. Acum, astronomii folosesc aceeaşi strategie pentru a explica anomaliile în orbitele lui Neptun şi Uranus. Conform lui John Anderson de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, acest comportament bizar sugerează faptul că Soarele nostru are un companion ascuns, o stea întunecată care exercită o influenţă gravitaţională, dar care e situată la miliarde de mile distanţă. Alţi oameni de ştiinţă sugerează că ar fi vorba de o a zecea planetă, situată între 4 şi 7 miliarde mile distanţă faţă de Neptun.
Dar, o stea companion ar influenţa şi celelalte planete (ca Jupiter şi Saturn), nu doar Uranus şi Neptun, spune Thomas Van Flandern de la Observatorul Spaţial al Marinei Americane. El admite că ar putea exista o a zecea planetă, dar aceasta ar trebui să fie atât de mare, cel puţin de mărimea lui Uranus, încât ar fi trebuit să fi fost descoperită până acum. Pentru a rezolva această problemă, NASA urmăreşte cu atenţie datele trimise de navele Pioneer 10 şi Pioneer 11 ce zboară la limitele sistemului nostru solar, în partea opusă Soarelui.
4) „Astronomy Magazine” (octombrie 1982):
Căutarea pentru noi lumi nu s-a încheiat. Atât Uranus, cât şi Neptun, prezintă iregularităţi ale orbitelor lor, încât acestea nu pot fi explicate decât prin prezenţa unui corp necunoscut care le influenţează gravitaţional. Iniţial, astronomii au crezut că Pluto ar putea juca acest rol perturbator, dar masa lui Pluto şi a satelitului său, Charon, e prea mică pentru a juca un asemenea rol.
În timp ce astronomii cred că în mod sigur se află ceva acolo, ei nu ştiu despre ce ar putea fi vorba. Există mai multe posibilităţi, iar una din acestea ar fi prezenţa unei planete destul de masive, dar şi destul de apropiate, pentru a afecta orbitele lui Uranus şi Neptun. Cum această planetă încă n-a fost descoperită, ea este ori prea întunecată, ori are o orbită tare ciudată.
Anul viitor (adică în 1983), va fi lansat un telescop în infraroşu (IRAS) care va orbita Pământul şi care, împreună cu datele oferite de navele spaţiale Pioneer, vor permite astronomilor să detecteze corpurile cereşti care ar disturba traiectoriile lui Uranus şi Neptun. IRAS ar trebui să detecteze orice corp uriaş în interiorul sau în apropierea sistemului solar. Într-un an sau doi, astronomii ar putea descoperi nu doar o lume nouă, ci câteva lumi noi.
Un corp ceresc mare, la fel de mare ca şi planeta-gigant Jupiter şi destul de aproape de Pământ, ce ar face parte din sistemul nostru solar, a fost descoperit în direcţia constelaţiei Orion, de către un telescop astronomic în infraroşu montat pe un satelit aparţinând SUA (IRAS).
Obiectul este unul misterios, astronomii neştiind dacă este vorba de o planetă, de o cometă gigantă, de o „protostea” care n-a reuşit să devină o stea, de o galaxie aflată în formare sau de de o galaxie învăluită în praf, astfel încât lumina nu poate să treacă dincolo de ea.
„Tot ce vă pot spune este că nu ştiu ce reprezintă”, a declarat Dr. Gerry Neugenbauer, astronomul-şef al Laboratorului California’s Jet Propulsion şi directorul Institutului Californian de Tehnologie.
Cea mai fascinantă explicaţie al obiectului ceresc misterios o reprezintă faptul că el ar reprezenta o planetă gigantică de gaz, la fel de mare ca şi Jupiter, aflată la o distanţă de 538 de unităţi astronomice (1 unitate astronomică = distanţa dintre Pământ şi Soare) faţă de Pământ. Această înseamnă că acest corp ceresc este cel mai apropiat obiect de Pământ, dincolo de planeta Pluto. „Dacă într-adevăr este atât de aproape, atunci el face parte din sistemul nostru solar”, a declarat Dr. James Houck, de la Centrul Universitar Cornell pentru Radiofizică şi Cercetare Spaţială, membru al echipei IRAS. „Dacă este atât de aproape, nu ştiu cum astronomii au putea-o s-o clasifice”, a mai declarat el.
Corpul misterios a fost observat de două ori. Prima observaţie a fost făcută atunci când satelitul a putut să observe cele mai reci corpuri din cer. Cea de a doua observaţie a fost realizată la 6 luni după prima, şi s-a observat că acest corp ceresc misterios nu s-a mutat din locul său din constelaţia Orion. „Aceasta sugerează faptul că nu poate fi o cometă, pentru că ar fi prea mare, iar ea s-ar fi mişcat”, a mai spus Houck.
Indiferent ce-ar fi, Houck spune că acest corp misterios are sub 40 de grade sub limita de „zero absolut”, adică 459 de grade Fahrenheit. Atunci când a fost observat prima dată, s-a speculat faptul că el s-ar putea îndrepta spre Pământ.
6) „US News World Report” (10 septembrie 1984):
Ascuns de lumina Soarelui, misteriosul corp ceresc care înconjoară orbitele lui Uranus şi Neptun, poate fi planeta X. Anul trecut (în 1983), satelitul în infraroşu IRAS a detectat o cantitate de căldură de la 50 miliarde mile faţă de Pământ, acest lucru cauzând o mulţime de speculaţii. „Tot ce pot spune e faptul că încă nu ştiu ce ar putea fi” a declarat Gerry Neugesbeuer, directorul Observatorului Palomar din cadrul lui California Institute of Technology. Oamenii de ştiinţă speră ca sateliţii Pioneer 10 şi Pionier 11 ar putea ajuta în localizarea corpului necunoscut.
Se pare că atât IRAS, cât şi sondele spaţiale Pioneer au descoperit ceva la mijlocul anilor 1980, iar NASA cu siguranţă ştie acest lucru. O fi vorba de planeta X sau de steaua întunecată? De amândouă, dacă ar fi să ne luăm după cele spuse de prestigioasa enciclopedie din 1987 „NEW SCIENCE AND INVENTION ENCYCLOPEDIA”. Enciclopedia nu spune nimic despre aceste descoperiri, dar în figura în care sunt prezentate traiectoriile sondelor spaţiale Pioneer 10 şi Pioneer 11 apar la un moment dat atât planeta X (ce este evaluată a fi situată la o distanţă de 4,7 miliarde de mile), cât şi steaua întunecată / „Steaua morţii” (aflată la o distanţă de 50 de miliarde de mile). Din figură se deduce că atât Pioneer 10, cât şi Pioneer 11 au detectat cele două corpuri cereşti. Întrebarea care se pune e următoarea: de unde au avut aceste date editorii enciclopediei? Au scăpat în mass-media cei de la NASA câteva date ce n-ar fi trebuit „să transpire”?
Oricum, existenţa atât a planetei X cât şi a stelei întunecate pare să fie confirmată de cercetările din ultimii ani. Chiar într-un articol din februarie 2011 scriam că oamenii de ştiinţă cred că au găsit o nouă planetă la capătul sistemului solar, de patru ori mai mare decât planeta Jupiter (https://www.lovendal.ro/wp52/noul-nume-al-lui-nibiru-e-tyche-nasa-a-descoperit-o-planeta-de-patru-ori-mai-mare-ca-jupiter/). Întrebarea care mi-o pun e următoarea: dacă NASA a aflat de existenţa planetei X încă de la mijlocul anilor 80, de ce a ţinut ascunsă această informaţie şi vrea s-o facă publică abia peste vreo 30 de ani? Ce-ar câştiga ei cu asta? Cum ne afectează pe noi toţi?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Într-un articol recent (https://www.lovendal.ro/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-1-cum-a-innebunit-lumea-cu-planeta-nibiru/) îl criticam pe Zecharia Sitchin, creatorul mitului planetei Nibiru, un corp ceresc masiv, mai mare decât Jupiter, care o dată la 3.600 de ani ar pătrunde în sistemul nostru solar şi ar produce cataclisme devastatoare asupra Pământului. Desigur că Sitchin a interpretat greşit tăbliţele sumeriene privind existenţa planetei Nibiru, dar asta nu înseamnă că o asemenea planetă nu ar exista. Hai să nu-i mai spunem Nibiru (căci numele puţin contează) ci planeta X, dar să ştiţi că existenţa ei a fost puternic mediatizată la începutul şi la mijlocul anilor 1980 în diferite publicaţii de prestigiu din SUA. Apoi, brusc pe la sfârşitul anilor 80 şi în deceniile următoare oficialităţile şi mass-media oficială au păstrat o tăcere suspectă în ceea ce priveştea planeta X. Prin anii 2000, lumea a început să-l redescopere pe Sitchin cu teoria sa falsă privind planeta Nibiru şi extratereştrii Anunnaki, ca o diversiune (zic eu), pentru a ascunde un adevăr mai mare ce nu poate fi dezvăluit. Dar care ar fi acesta?
