Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) este cel mai mare geniu muzical al planetei; la vârsta de trei ani cânta la clavecin, acompania pe profesorii săi şi compunea concerte la cinci ani şi pe când avea şase ani întreprindea turnee la Viena.
Era extrem de nervos. La vârsta de zece ani era suficient să-i arăţi o trompetă, pentru a-l pune pe fugă; dacă insistai, leşina. La cincisprezece ani se îndrăgostise de o tânără fată, ce era cu zece ani mai mare ca el. Muncea enorm (a compus 179 de lucrări) şi slăbea văzând cu ochii; din orice leşina sau ameţea.
În ultimele luni de viaţă a fost sub imperiul unei idei fixe, o veritabilă halucinaţie de nebun: se credea obligat să-şi compună propriul requiem de înmormântare. I-o cerea o fantomă ce-l forţa în continuu, nelăsându-l în pace, hăituindu-l şi obligându-l să compună.











