Un studiu desfăşurat de Universitatea din Toronto arată faptul că starea noastră de spirit se schimbă în mod efectiv în funcţie de percepţia vizuală pe care o avem, astfel că, văzând lumea prin intermediul ochelarilor roz este mai mult o realitate biologică decât o simplă metaforă.
„Stările noastre de bine sau de rău se schimbă în funcţie de ceea ce vede cortexul nostru vizual”, a spus Adam Anderson, profeor de psihologie la Universitatea din Toronto. „Studiile noastre arată că într-o stare de spirit pozitivă, cortexul nostru vizual ia mai multe informaţii, iar atunci când nu ne simţim bine apare aşa-zisa viziune de tunel”, a mai precizat acelaşi profesor.
Echipa care a realizat acest studiu s-a folosit de un aparat cu rezonanţă magnetică pentru a observa cum procesează cortexul nostru vizual informaţiile atunci când ne aflăm într-o dispoziţie proastă, bună sau neutră.
Mai întâi, cercetătorii au oferit subiecţilor o serie de imagini pentru a genera stări de dispoziţie pozitive, negative sau neutre. Apoi, subiecţilor li s-a oferit o imagine în care, în centrul ei se afla o figură umană, iar în jurul e erau alte imagini, ca de exemplu o casă. Pentru a-şi concentra atenţia asupra imaginii centrale (cea cu chipul uman), subiecţilor li s-a cerut să identifice ce sex avea chipul persoanei. Atunci când subiectul se afla într-o dispoziţie proastă, el nu mai poate să proceseze imaginile din fundal. Dacă se află într-o dispoziţie bună, subiecţii văd atât chipul din centrul imaginii, cât şi detaliile din fundal (cele prinvind casa).
„Într-o stare de dispoziţie bună, oamenii pot vedea mai multe obiecte în jurul lor, ceea ce pare ca fiind un lucru pozitiv, dar care produce şi o distragere a atenţiei”, afirmă Taylor Schmitz, unul din autorii acestui studiu. „Starea bună face ca fereastra prin care privim lumea să se dilate. Lucrul pozitiv îl constituie faptul că noi putem vedea lucrurile mai global, având o perspectivă integrativă. Aspectul negativ rezidă din distragerea atenţiei de la anumite sarcini importante care necesită o concentrare mai mare, ca de exemplu manipularea unei maşinării periculoase. Pe de altă parte, starea de dispoziţie proastă ne face să fim mai concentraţi, ţinându-ne departe de informaţiile care ne-ar distrage atenţia”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Un studiu desfăşurat de Universitatea din Toronto arată faptul că starea noastră de spirit se schimbă în mod efectiv în funcţie de percepţia vizuală pe care o avem, astfel că, văzând lumea prin intermediul ochelarilor roz este mai mult o realitate biologică decât o simplă metaforă.
Mai întâi, cercetătorii au oferit subiecţilor o serie de imagini pentru a genera stări de dispoziţie pozitive, negative sau neutre. Apoi, subiecţilor li s-a oferit o imagine în care, în centrul ei se afla o figură umană, iar în jurul e erau alte imagini, ca de exemplu o casă. Pentru a-şi concentra atenţia asupra imaginii centrale (cea cu chipul uman), subiecţilor li s-a cerut să identifice ce sex avea chipul persoanei. Atunci când subiectul se afla într-o dispoziţie proastă, el nu mai poate să proceseze imaginile din fundal. Dacă se află într-o dispoziţie bună, subiecţii văd atât chipul din centrul imaginii, cât şi detaliile din fundal (cele prinvind casa).
