Operaţii complicate de cezariană erau efectuate cu succes de către şamanii africani încă din secolul al XIX-lea! Iar europenii îi considerau „sălbatici”…


Cezariana este o intervenție chirurgicală al cărei scop este de a extrage fătul din uterul gravidei printr-o incizie orizontală a abdomenului deasupra pubisului, practicată în cazurile în care nașterea nu poate avea loc pe cale naturală. Operația este practicată sub anestezie care poate fi generală sau peridurală, caz în care gravida rămâne conștientă în timpul operației.

În 1884, cezariana nu era o idee tocmai nouă. Ea data încă din vremea Cezarilor Imperiului Roman, când legea de atunci impunea ca procedura să fie efectuată în cazul morţii unei femei la naștere. De-a lungul secolelor, au mai existat relatări care arătau că această operaţie salva viața mamei și a copilului, dar, chiar și după introducerea metodelor antiseptice și anestezice, operaţiile de cezariană erau considerate periculoase, fiind ultima soluţie la care se apela.

Aşadar, în 1884 chirurgii din Edinburgh (Anglia) au fost surprinși să audă o prelegere ţinută de Robert Felkin, un doctor misionar, care asistase la o operaţie cu succes ce avusese loc în regatul african Bunyoro Kitara, în vestul Ugandei, 5 ani mai devreme. Operația de cezariană, a raportat Felkin, a fost realizată cu intenția salvării ambelor vieți. Mama a fost parțial anesteziată cu vin de banane. Chirurgul (care era un fel de şaman) a folosit şi el acest vin pentru a spăla locul operaţiei și propriile sale mâini, sugerând conștientizarea necesității luării de măsuri pentru combaterea infecțiilor.

Apoi, s-a făcut o incizie verticală, trecându-se prin peretele abdominal și o parte a peretelui uterin, incizie suficientă pentru a scoate copilul afară. Operaţia a presupus, de asemenea, şi eliminarea placentei si stimularea uterului femeii, pentru a favoriza contracția.

Mijloacele folosite în operaţie erau, de asemenea, foarte dezvoltate pentru acele vremuri: chirurgul folosea șapte țepi de fier lustruite, pentru a uni marginile plăgii, legându-le în loc cu sfoară de pânză de scoarță. Apoi a aplicat un strat gros de pastă de plante și a acoperit totul cu o coajă de banană caldă, ținută în loc cu un bandaj. Conform relatării lui Felkin, mama și copilul ei erau bine, când a părăsit satul 11 zile mai târziu.

Englezii au rămas uimiţi de ceea ce erau în stare să efectueze „sălbaticii”, aşa cum erau aceştia numiţi…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO