Oamenii de știință au descoperit că o ciupercă toxică găsită în mormântul faraonului Tutankhamon – mult timp acuzată de așa-numitul „blestem al faraonului” – produce compuși puternici care pot ucide celulele canceroase
În noiembrie 1922, arheologul Howard Carter a privit printr-o mică gaură în mormântul sigilat al faraonului Tutankhamon. Când a fost întrebat dacă poate vedea ceva, el a răspuns: „Da, lucruri minunate”. În câteva luni însă, susținătorul financiar al lui Carter, Lord Carnarvon, a murit din cauza unei boli misterioase. În anii următori, alți câțiva membri ai echipei de excavare au avut soarte similare, alimentând legendele despre „blestemul faraonului” care au captivat imaginația publicului timp de puțin peste un secol.
Timp de decenii, aceste morți misterioase au fost atribuite unor forțe supranaturale. Însă știința modernă a dezvăluit un vinovat mai probabil: o ciupercă toxică cunoscută sub numele de Aspergillus flavus. Acum, într-o întorsătură neașteptată, același organism mortal este transformat într-o nouă armă puternică în lupta împotriva cancerului. Aspergillus flavus este o ciupercă mucegai comună întâlnită în sol, în vegetația în descompunere și în cerealele depozitate. Este renumită pentru capacitatea sa de a supraviețui în medii dure, inclusiv în camerele sigilate ale mormintelor antice, unde poate rămâne latentă timp de mii de ani.
Când este deranjată, ciuperca eliberează spori care pot provoca infecții respiratorii severe, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit. Acest lucru ar putea explica așa-numitul „blestem” al regelui Tutankhamon și incidente similare, cum ar fi moartea mai multor oameni de știință care au intrat în mormântul lui Cazimir al IV-lea al Poloniei în anii 1970. În ambele cazuri, investigațiile ulterioare au descoperit că Aspergillus flavus era prezentă, iar toxinele ei erau probabil responsabile pentru boli și decese.
În ciuda reputației sale periculoase, Aspergillus flavus se află acum în centrul unei descoperiri științifice remarcabile. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că această ciupercă produce o clasă unică de molecule cu potențial de a combate cancerul. Aceste molecule aparțin unui grup numit peptide sintetizate ribozomal și modificate post-translațional (RiPP). RiPP-urile sunt produse de ribozomi – fabrica de proteine a celulei – și sunt ulterior modificate chimic pentru a le îmbunătăți funcția. Deși mii de RiPP-uri au fost identificate în bacterii, doar câteva au fost găsite în ciuperci – până acum.
Procesul de găsire a acestor RiPP-uri fungice a fost departe de a fi simplu. Echipa de cercetare a analizat o duzină de tulpini sau tipuri diferite de aspergillus, căutând indicii chimice care ar putea indica prezența acestor molecule promițătoare. Aspergillus flavus s-a remarcat rapid ca un candidat principal. Cercetătorii au comparat substanțele chimice din diferite tulpini fungice cu compuși RiPP cunoscuți și au găsit potriviri promițătoare. Pentru a confirma descoperirea lor, au dezactivat genele relevante și, într-adevăr, substanțele chimice țintă au dispărut, dovedind că au găsit sursa.
Purificarea acestor substanțe chimice s-a dovedit a fi o provocare semnificativă. Cu toate acestea, această complexitate este și cea care conferă RiPP-urilor fungice activitatea lor biologică remarcabilă. Echipa a reușit în cele din urmă să izoleze patru RiPP-uri diferite din Aspergillus flavus. Aceste molecule aveau în comun o structură unică de inele interconectate, o caracteristică care nu mai fusese descrisă până acum. Cercetătorii au numit acești noi compuși „asperigimicine”, după ciuperca în care au fost găsiți.
Următorul pas a fost testarea acestor asperigimicine împotriva celulelor canceroase umane. În unele cazuri, acestea au oprit creșterea celulelor canceroase, sugerând că asperigimicinele ar putea deveni într-o zi un nou tratament pentru anumite tipuri de cancer. Echipa a descoperit, de asemenea, cum pătrund aceste substanțe chimice în celulele canceroase. Această descoperire este semnificativă deoarece multe substanțe chimice, precum asperigimicinele, au proprietăți medicinale, dar se chinuie să pătrundă în celule în cantități suficient de mari pentru a fi utile. Cunoașterea faptului că anumite grăsimi (lipide) pot intensifica acest proces oferă oamenilor de știință un nou instrument pentru dezvoltarea de medicamente.
Experimente ulterioare au arătat că asperigimicinele probabil perturbă procesul de diviziune celulară în celulele canceroase. Celulele canceroase se divid necontrolat, iar acești compuși par să blocheze formarea microtubulilor, structura din interiorul celulelor care este esențială pentru diviziunea celulară.
Această perturbare este specifică anumitor tipuri de celule, așa că, la rândul său, ar putea reduce riscul de efecte secundare. Însă descoperirea asperigimicinelor este doar începutul. Cercetătorii au identificat, de asemenea, grupuri similare de gene și în alte ciuperci, ceea ce sugerează că mult mai multe RiPP-uri fungice mai trebuie descoperite.
Povestea Aspergillus flavus este un exemplu puternic al modului în care natura poate fi atât o sursă de pericol, cât și un izvor de vindecare. Timp de secole, această ciupercă a fost temută ca un ucigaș tăcut care se ascundea în mormintele antice, responsabilă de morți misterioase și de legenda blestemului faraonului. Astăzi, oamenii de știință transformă această frică în speranță, valorificând aceiași spori mortali pentru a crea medicamente care salvează vieți.
Această transformare, de la blestem la leac, subliniază importanța explorării și inovării continue în lumea naturală. Natura ne-a oferit, de fapt, o farmacie incredibilă, plină de compuși care pot vindeca, dar pot şi dăuna. Depinde de oamenii de știință și ingineri să descopere aceste secrete, folosind cele mai noi tehnologii pentru a identifica, modifica și testa noi molecule pentru potențialul lor de a trata bolile.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Cont EURO: RO62INGB0000999917684738
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În noiembrie 1922, arheologul Howard Carter a privit printr-o mică gaură în mormântul sigilat al faraonului Tutankhamon. Când a fost întrebat dacă poate vedea ceva, el a răspuns: „Da, lucruri minunate”. În câteva luni însă, susținătorul financiar al lui Carter, Lord Carnarvon, a murit din cauza unei boli misterioase. În anii următori, alți câțiva membri ai echipei de excavare au avut soarte similare, alimentând legendele despre „blestemul faraonului” care au captivat imaginația publicului timp de puțin peste un secol.
