„Omulețul albastru” – creatura din alte dimensiuni descrisă într-o revistă ozenistică din 1967
În revista „Flying Saucer Review” din 1 iulie-august 1967, putem citi o povestioară interesantă despre un „omuleț albastru” care a apărut în faţa a șapte școlari englezi pe 28 ianuarie 1967, după un singur fulger. Ploaia cădea; atmosfera era grea. După un fulger izolat și un tunet însoțitor, a apărut omulețul albastru. Când băieții au fugit spre străinul care se materializase la vreo 18 de metri distanță, el le-a răsplătit curiozitatea „dispărând imediat într-o pufă de fum”.
Derutați, băieții erau pe cale să-și continue drumul spre școală când l-au văzut din nou, de data aceasta în stânga lor și ceva mai departe de-a lungul vârfului unui mal. Când au încercat să se apropie de el a doua oară, el a dispărut încă o dată.
A apărut a treia oară aproape de punctul de manifestare originală. Cu această ocazie, băieții au auzit un ton profund, de neînțeles. Un simț de înțeles al precauției i-a împiedicat pe copii să se grăbească din nou spre străin, iar când fluierul profesorului lor i-a chemat pe băieți la școală, omulețul albastru încă stătea ferm.
După ce a auzit povestea remarcabilă a elevilor ei, domnișoara Newcomb i-a despărțit cu înțelepciune pe băieți și i-a pus pe fiecare să scrie propria poveste despre aventură. Un cercetător pe nume Winder, care a examinat ulterior eseurile, le descrie ca fiind lecturi fascinante și convingătoare. Creatura de 1 metru înălţime, înconjurat de o strălucire albăstruie și purtând ceea ce părea a fi o pălărie de 50 cm înălţime, arăta de parcă ar fi fost un elf.
Winder este convins, totuși, că „acesta nu este un basm obișnuit”. Disparițiile bărbatului albastru au devenit mai „de înțeles” după ce Winder și alți doi anchetatori au vorbit cu fiecare dintre băieți. „Fumul” era aparent un nor învolburat de ceață albastră-gălbuie. Strălucirea și ceața ar fi putut fi produse ale radiațiilor ionizante. Într-adevăr, emanații similare, nu neapărat din aceeași sursă, ar fi putut declanșa fulgerul într-o atmosferă deja încărcată de procese naturale.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În revista „Flying Saucer Review” din 1 iulie-august 1967, putem citi o povestioară interesantă despre un „omuleț albastru” care a apărut în faţa a șapte școlari englezi pe 28 ianuarie 1967, după un singur fulger. Ploaia cădea; atmosfera era grea. După un fulger izolat și un tunet însoțitor, a apărut omulețul albastru. Când băieții au fugit spre străinul care se materializase la vreo 18 de metri distanță, el le-a răsplătit curiozitatea „dispărând imediat într-o pufă de fum”.
